Steaua are un început de campionat ca-n visurile mioritice ale unui patron ce în sfârşit crede că va ademeni un nou titlu în Ghencea după etapa Olăroiu. Visul mioritic are însă fundament nemţesc, ce a aşezat un lot cu multe valori individuale într-o orchestră ce sună din ce în ce mai bine, totul pe fundalul unei creşteri fizice evidente.
Steaua are un început de campionat ca-n visurile mioritice ale unui patron ce în sfârşit crede că va ademeni un nou titlu în Ghencea după etapa Olăroiu. Visul mioritic are însă fundament nemţesc, ce a aşezat un lot cu multe valori individuale într-o orchestră ce sună din ce în ce mai bine, totul pe fundalul unei creşteri fizice evidente.
Laurenţiu Reghecampf este artizanul acestei revoluţii aşteptate la cea mai iubită echipă românească cam de multişor. Jucător disciplinat şi implicit serios, Reghe a reuşit nu numai în fotbalul nostru, ci şi în cel german, adaptându-se perfect acelui stil atât de dificil fotbalistului român învăţat cu ciupeala mascată de o brumă de talent şi cu muncă cam cât pauzele nemţilor. Şi uite aşa a jucat nouă ani în prima şi a doua ligă germană, iar la Alemannia Aachen, acolo unde în anii ’70 evolua cu mare succes Ion Ionescu, fiind investit chiar cu rolul de căpitan. Legat indisolubil de fotbal, târgovişteanul cu rădăcini germane întors acasă, n-a ezitat să-şi înceapă cariera de antrenor de la nivelul de jos, punând în aplicare cunoştinţele acumulate în cei peste 15 ani de carieră fotbalistică plus şcoala pe care a absolvit-o în Germania. Drumul nu i-a fost presărat cu flori pentru simplul fapt că este foarte greu să găseşti limbaj comun cu investitorii sălbatici ai fotbalului nostru doritori de performanţă, profit şi glorie pe mai nimic. Experienţa căpătată, încrederea în lucrul bine făcut şi tenacitatea sa au fost pilonii unei cariere ce se înfiripa şi căpăta valenţe de soliditate.
Prezenţa sa la Steaua, dupa etapa Concordia, a fost privită cu scepticism de foarte mulţi, care au crezut că lui Reghe trebuia să i se comande doar echipament de vară cu însemnele de antrenor principal. N-a fost chiar aşa pentru că, în ciuda înfăţişării sale de tânar naiv, noul antrenor al roş-albaştrilor a dovedit că aparenţele înşeală, acest lucru simţindu-l pe pielea lor de vedete doi fraţi olteni cu care mai avusese de-a face la Universitatea Craiova, dar şi alţi fotbalişti talentaţi dar mofturoşi când a fost vorba de muncă. Aducerea în staff-ul tehnic a unui preparator fizic din Germania, care a făcut şcoala în SUA, a schimbat optica de pregătire învechită şi ritmul antrenamentelor. Metodele noi bazate şi pe un echipament revoluţionar adus de peste Ocean, au stârnit interesul fotbaliştilor stelişti care au crescut mult la capitolul forţă şi viteză, dovadă fiind ultimele două victorii în campionat obţinute în faţa a două rivale de marcă, Rapid şi Petrolul, ambele în repriza a două.
Este doar un început de drum, pentru Steaua meciul de mâine cu FC Copenhaga din Liga Europa şi cel de duminică cu CFR Cluj fiind aproape capitale pentru o toamnă bogată şi împlinită. Dar modul de exprimare în teren, nu foarte spectaculos dar foarte pragmatic, mă duce cu gândul că în sfârşit Steaua şi-a făcut o temelie nemţească pentru a putea aborda Europa, anul acesta din liga secundă, iar anul viitor din liga mare, cea a campioanelor.
Visele se pot spulbera însă uşor mai ales când mecanismul este fragil. Sunt convins că Reghe ştie acest lucru, însă civilizaţia de care dă dovadă în relaţia sa cu echipa şi mai ales cu patronul cel năbădăios s-ar putea să fie cartea câştigătoare. Cu o singură condiţie, aceea de a-l ajuta şi următoarele rezultate. Dar când te-ai apucat de treabă nemţeşte ai şanse să şi clădeşti solid.
Ştefan ALECSIU este Redactor-şef adjunct la Radio România Actualităţi