O sală aproape plină ochi l-a întâmpinat joi pe cunoscutul Eugen Cristea venit la Buzău cu spectacolul „Şcoala Nevestelor”, după Moliere. Combinaţia între teatru şi operă, mai puţin văzută pe scena teatrului buzoian, a atras atenţia unui număr destul de mare de public. Chiar dacă pe parcursul reprezentaţiei o parte dintre spectatori îşi făceau semne să iasă din sală fără a atrage atenţia, asta pentru a nu crede vecinul de scaun că nu înţeleg muzica cultă, cei mai mulţi dintre buzoieni au fost prinşi de ideea regizorului Marcel Stănciucu.
O sală aproape plină ochi l-a întâmpinat joi pe cunoscutul Eugen Cristea venit la Buzău cu spectacolul „Şcoala Nevestelor”, după Moliere. Combinaţia între teatru şi operă, mai puţin văzută pe scena teatrului buzoian, a atras atenţia unui număr destul de mare de public. Chiar dacă pe parcursul reprezentaţiei o parte dintre spectatori îşi făceau semne să iasă din sală fără a atrage atenţia, asta pentru a nu crede vecinul de scaun că nu înţeleg muzica cultă, cei mai mulţi dintre buzoieni au fost prinşi de ideea regizorului Marcel Stănciucu.
Reprezentaţia este mai de grabă apropiată de teatrul de operetă decât de dramaturgia clasică, inclusiv actorii fiind solişti ai Operei Naţionale sau ai Teatrului de Operetă. Povestea celebră a bătrânului bogătaş care crede că poate cumpăra cu bani inclusiv dragostea mult mai tinerei sale soţii este spusă de regizor apelând la câteva inovaţii tehnice: proiecţii, traducerea cu subtitrare a versurilor din ariile cântate de actori sau prezenţa pe scenă a Orchestrei de Cameră a Operei Naţionale, condusă de Mădălina Florescu.
Eugen Cristea joacă rolul principal şi are o reprezentaţie curată, având chiar curajul de a interpreta câteva arii în faţa mult mai experimentaţilor lui parteneri de scenă: soprana Raluca Oprea, tenorul Andrei Lazăr şi mezzosoprana Claudia Deleanu. Deşi adaptată povestea este cursivă, un punct forte constituindu-l interacţiunea celor din orchestră, mai ales a Mădălinei Florescu, cu actorii. Tot la capitolul bile albe se încadrează ideea regizorului de a ilustra replicile cântate în italiană cu ajutorul ecranului de proiecţie. De exemplu discuţia, cântată, a tinerei soţii cu slujnica despre idila cu un tânăr este însoţită de proiecţia unei imagini a unui fotomodel masculin cu „pătrăţelele” la vedere.
Spectacolul „Şcoala Nevestelor” a fost totuşi la prima reprezentaţie şi din păcate unele dintre detalii nu au ieşit tocmai cum trebuie. De exemplu pe ecranul pe care au rulat versurile traduse ale ariilor celebre de multe ori scrisul a fost greu descifrabil, iar alte ori incomplet. Astfel, o parte dintre cei care nu cunoşteau ariile celebre riscau să caute ajutor pe eranul din faţa scenei însă mai mult erau încurcaţi.
Una peste alta, spectacolul s-a dovedit o idee binevenită care a adus în aceeaşi sală atât pe iubitorii teatrului clasic, cât şi pe iubitorii de operă şi operetă. E drept că respectiva combinaţie este mai greu gustată de cei din generaţia Lady Gaga (care au încercat să iasă din sală), dar este îmbucurător de constatat că o astfel de reprezentaţie a putut aproape umple o sală de vreo 300 de locuri.
{loadposition zgalerie100821}