„Crin Antonescu va regreta multă vreme de aici încolo decizia de a îndepărta rând pe rând din conducerea PNL o serie de oameni care şi-au adus contribiţia lor îndelungată şi statornică pentru promovarea ideilor şi valorilor liberale. Cu aceşti oameni s-a reconstruit PNL-ul după 1990, atunci când puţină lume credea în şansa liberalismului românesc, cu ei a ajuns partidul să fie astăzi ceea ce este”, aceasta este postarea apărută, sâmbătă, pe pagina de Facebook a fostului lider al Partidului Naţional Liberal, ex-premierul Călin Popescu Tăriceanu.
„Crin Antonescu va regreta multă vreme de aici încolo decizia de a îndepărta rând pe rând din conducerea PNL o serie de oameni care şi-au adus contribiţia lor îndelungată şi statornică pentru promovarea ideilor şi valorilor liberale. Cu aceşti oameni s-a reconstruit PNL-ul după 1990, atunci când puţină lume credea în şansa liberalismului românesc, cu ei a ajuns partidul să fie astăzi ceea ce este”, aceasta este postarea apărută, sâmbătă, pe pagina de Facebook a fostului lider al Partidului Naţional Liberal, ex-premierul Călin Popescu Tăriceanu.
Istoria acestei postări este binecunoscută, poate, multora. Crin Antonescu a decis, vinerea trecută, decapitarea conducerii organizaţiilor liberale din Sectorul 1 al Capitalei, din Dâmboviţa şi Mehedinţi, organizaţii care s-au opus făţiş şi cu voce tare acceptării candidaturii la parlamentare a lui Gigi Becali pe listele şi în calitate de membru PNL. Pretextul invocat de Antonescu, care a primit votul, în acest sens, al Biroului Politic Central al Partidului Naţional Liberal, a fost acela al unei presupuse pactizări a celor demişi, în perioada referendumului pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu, cu susţinătorii acestuia din urmă.
Abordarea lui Călin Popescu Tăriceanu, el însuşi unul dintre cei care „şi-au adus contribuţia lor îndelungată şi statornică pentru promovarea ideilor si valorilor liberale”, este cât se poate de corectă şi de justificată, însă păcătuieşte prin superficialitate. Bineînţeles, poate, din punctul său de vedere, este inoportun momentul lansării unui război făţiş în interiorul Partidului Naţional Liberal. Poate că momentul răfuielii cu Crin Antonescu şi cu gaşca sa de instabili psihic de genul lui Ioan Ghişe va veni abia după 9 decembrie. Însă, poate, „liberalii adevăraţi” – în a căror existenţă, repet pentru a nu ştiu câta oară, mă încăpăţânez să cred – aşteptau din partea lui Tăriceanu să pună punctul pe I şi să sublinieze păcatul capital al lui Antonescu: aservirea totală a PNL Partidului Social Democrat şi antrenarea lui într-o aventură socialistă din care nu are cum să iasă altfel decât şifonat.