Săptămâna trecută, am fost şi noi băgaţi în seamă de europenii aşezaţi la masa tenisului, după ce două fete, una din Arad şi alta din Constanţa, adoptate de urbea Buzăului de ceva vreme, au cucerit aurul la dublu, iar un flăcău trecut prin multe competiţii europene, mondiale şi olimpice, a cucerit un bronz la simplu, rimul după 52 de ani pentru România.
Săptămâna trecută, am fost şi noi băgaţi în seamă de europenii aşezaţi la masa tenisului, după ce două fete, una din Arad şi alta din Constanţa, adoptate de urbea Buzăului de ceva vreme, au cucerit aurul la dublu, iar un flăcău trecut prin multe competiţii europene, mondiale şi olimpice, a cucerit un bronz la simplu, rimul după 52 de ani pentru România.
Totul s-a întâmplat în Herning, oraşul natal al lui Bjarne Rijs, singurul danez care a câştigat Turul Franţei, povestea aurului european cucerit de Daniela Dodean şi Elisabeta Samara fiind deja la episodul cu numărul doi, după ce în 2009, la Stuttgart, obţinuseră primul titlu continental.
Victoria este cu atât mai frumoasă pe cât a fost istoria finalei, în care cele două bune prietene şi viitoare rude au fost conduse cu 3-0 de perechea maghiara Georgina Pota şi Krisztina Toth, nimeni altele decât favoritele doi ale competiţiei, care au avut şi trei mingi de meci la un moment dat, undeva în al cincilea set. Pentru Daniela şi Eliza cursa de urmărire nu a avut decât un ţel, victoria, pe care au obţinut-o cu 4-3. Adăugând lângă această finală şi victoriile pe parcurs, polonezele favorite 5, în sferturi şi echipa Germaniei, favorită 3, cu nemţoaica get- beget Jiadou Wu în formaţie, în semifinale, în rol de victime, atunci tabloul de campioane ale continentului este complet. Relaţia dintre cele două jucătoare se va prelungi dincolo de arenele de sport, pentru că la nunta Danielei Dodean cu portughezul Joao Monteiro, şi el jucător de tenis de masă, naşă va fi cealaltă stea a cuplului de aur, Elisabeta Samara, dar acest lucru se va întâmpla anul viitor, în iulie. Dar, cum casa de piatră nu-i doar o urare, ci şi un vis al multora care pornesc la drum, cei doi tineri care vor întemeia o familie fără frontiere în iulie anul viitor vor avea timp să se gândească unde-i vor pune temelia. Cert este că lumea sportului lor le oferă şi o nună mare, orele de trudă, necazurile, dar mai ales bucuriile cimentând o prietenie între două campioane care în câteva luni vor fi şi rude.
Pentru tenisul de masă românesc, bronzul obţinut de Adrian Crişan este cu adevărat un eveniment rar, dar cu atât mai fericit. După 52 de ani, bistriţeanul ce joacă pentru un club din Germania reuşeste o medalie pentru noi, precedenta fiind obţinută de Radu Negulescu în 1960 şi era din acelaşi metal. Crişan rămâne la 32 de ani acelaşi sportiv exemplar cu o pregătire fizică, tehnică şi tactică tipic nemţească, iar dacă ar fi repetat peformanţa de la JO de la Londra, când l-a învins pe Timo Boll, poate astăzi era primul campion european pentru România la tenis de masă
Totuşi, la Herning am stat la masa bogaţilor, lucru din ce în ce mai rar pentru noi cam în orice domeniu. De aceea te bucuri de performanţă rară românească!
Ştefan ALECSIU este Redactor-şef adjunct la Radio România Actualităţi