O carte ce ar putea fi socotită un manual de poezie cu formă fixă – aşa a fost descris volumul „Incantaţii de mătase” lansat de Ion Roşioru, sâmbătă, la Casa de Cultură a Sindicatelor.
O carte ce ar putea fi socotită un manual de poezie cu formă fixă – aşa a fost descris volumul „Incantaţii de mătase” lansat de Ion Roşioru, sâmbătă, la Casa de Cultură a Sindicatelor.
Evenimentul s-a bucurat de prezenţa a numeroşi scriitori buzoieni, printre care Marin Ifrim, Tudor Cicu, Nicolae Pogonaru, Dumitru Dănăilă, Dan Camer, Stan Brebenel, Teo Cabel, Emil Niculescu, Viorel Frîncu, Vasile Buruiană (Adjud) şi Titi Damian.
„Ion Roşioru este pentru mine un reper. Un reper moral. Din păcate, astăzi nu prea mai avem repere morale. Ion Roşioru este unul dintre marii scriitori români actuali şi un om care onorează Buzăul”, a declarat moderatorul evenimentului, Marin Ifrim.
Rând pe rând, au luat cuvântul şi alţi buzoieni prezenţi la manifestare, cu toţii vorbind în termeni elogioşi despre cartea lui Ion Roşioru. „Lansarea la Buzău a cărţii lui Ion Roşioru ne onorează şi dovedeşte că nu a uitat locurile natale şi oamenii acestor locuri. Experienţa domniei sale nu vine neapărat din exerciţiul scrisului, nici din adaosul anilor, ci din profunzimea cu care abordează problemele de viaţă şi modalităţile de transpunere artistică a lor”, a declarat Dumitru Dănăilă.
La rândul său, Ion Roşioru a povestit despre amintirile copilăriei, atunci când venea la Obor cu căruţa, alături de tatăl său, având viziunea cuceririi cetăţii Buzăului precum un Don Quijote. Cetatea nu se lasă cucerită cu una cu două şi, parabolic, o atacă, literar, din mai multe părţi. Atacă de la Bucureşti, de la Hârşova, prin articole, prin critică literară… Apoi Don Quijote se întoarce, aidoma clasicilor, la antichitate şi se foloseşte de motivul „calului troian”. „Cel care mi-a fost complice şi mi-a dat drumul la porţi este Marin Ifrim”. Calul troian este volumul „Incantaţii de mătase”. Referindu-se la volum, Ion Roşioru a spus: „L-am scris, să mă vindec de pantumită” şi a continuat: ”Norocul vieţii mele a fost întâlnirea literaturii orientale, din al cărei izvor a băut şi Eminescu”. Apoi şi-a exprimat nemulţumirea de a fi minimalizat ca poet de către editori spre câştigul criticului.