Citat 1: „Iubirea de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice. Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor şi în regulile lor! Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos (…) Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri”. (Parlamentul României, 25 octombrie 2011)
Citat 1: „Iubirea de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice. Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor şi în regulile lor! Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos (…) Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri”. (Parlamentul României, 25 octombrie 2011)
Citat 2:„La Bruxelles mergeam foarte rar pentru că mie chiar nu-mi plăcea acolo. Aici, prima impresie când am intrat a fost luxul, şi mie ştiţi că îmi place luxul. La Bruxelles au scaune din alea ieftine, de cinci euro, de zece euro, când mie îmi place să stau pe mese de mii de euro şi să beau o cafea”. (Parlamentul României, 31 octombrie 2012)
Dacă, în legătură cu primul citat, am convingerea fermă că mulţi dintre cei care citesc aceste rânduri pot spune, fără să clipească, cui îi aparţine, respectiv Majestăţii Sale Regelui Mihai I al României, cel de-al doilea, după cum se observă mult mai proaspăt, nu a apucat, încă, să facă istorie. Îi aparţine proaspătului membru al Partidului Naţional Liberal Gigi Becali, foarte probabil viitor parlamentar al Uniunii Social Liberale. Bineînţeles, este greu să-ţi imaginezi că un procent foarte important dintre cetăţenii României îi pot iubi şi stima simultan pe ambii. Aceşti oameni însă există; sunt cei care-i înghit pe nemestecate, precum pelicanii, vorbele lui Crin Antonescu, mai ceva precum pe citatele din Sfintele Scripturi, la fel de extaziaţi atunci când acesta vorbeşte despre forma sa guvernământ preferată, Monarhia, ori când îl mângâie pe cuşma de oier pe Gigi Becali. Sau aplaudă la scenă deschisă atunci când acesta îi mângâie, la fel de gingaş, pe ziarişti cu apelativul de „imbecili”, pe acei ziarişti care au catalogat un anumit segment de alegători drept o masă amorfă, manipulabilă şi fără opţiuni politice.
Din păcate, acest segment există şi este reprezentat tocmai de cei despre care am făcut vorbire mai sus, de cei care pot accepta că este posibil să fii şi adept al Monarhiei – cu toate valorile şi reperele morale pe care le-a dat acesta istoriei României – şi să accepţi că, într-o democraţie europeană, un ins precum Gigi Becali are rectitudinea morală necesară să facă parte dintr-una dintre instituţiile fundamentale ale unui stat de drept, precum Legislativul.
Pentru a nu jigni pe nimeni, este cazul să mă opresc aici şi să semnez.
Călin BOSTAN,
unul dintre imbecilii lui Crin Antonescu