* L-au ameninţat cu bătaia pe un alt minor, pentru a-l convinge să le dea „de bună voie” telefonul mobil
Deşi mulţi dintre cei care comit astfel de fapte se conving ulterior de acest lucru, tâlhăriile fac parte din categoria infracţiunilor grave, comise cu violenţă şi, de aceea, pedepsele sunt pe măsură, mai aspre decât în cazul unui banal furt.
* L-au ameninţat cu bătaia pe un alt minor, pentru a-l convinge să le dea „de bună voie” telefonul mobil
Deşi mulţi dintre cei care comit astfel de fapte se conving ulterior de acest lucru, tâlhăriile fac parte din categoria infracţiunilor grave, comise cu violenţă şi, de aceea, pedepsele sunt pe măsură, mai aspre decât în cazul unui banal furt.De multe ori, limita între cele două genuri de infracţiuni este una foarte subţire şi aşa se explică faptul că mulţi infractori care smulg telefoanele ori bijuteriile victimelor sau le ameninţă pentru a le convinge să le dea diferite bunuri se pomenesc că sunt cercetaţi pentru tâlhărie, în timp ce ei erau convinşi că fapta comisă este calificată drept furt.
În această situaţie au ajuns şi doi minori din Buzău, de 10 şi 12 ani, care, scăpaţi de sub supravegherea celor care ar fi trebuit să se ocupe de educaţia lor, au fost influenţaţi de un anturaj dubios şi au ajuns să fie cercetaţi pentru tâlhărie înainte de a apuca să se vadă cu buletin. Petrecându-şi multe ore pe stradă şi ascultând poveştile teribiliste ale adolescenţilor care se adunau la colţul blocului la o pungă de seminţe şi un pet cu bere, au ajuns să creadă că e normal să ia de la cineva un obiect care nu le aparţine, pentru simplul motiv că îşi doresc pentru ei bunul respectiv.
Aşa se face că zilele trecute s-au întâlnit pe o stradă din cartier cu un alt minor în vârstă de opt ani, care în drum spre casă, butona la telefonul destul de scump pe care părinţii i-l dăduseră pentru a fi permanent în legătură cu ei. Cum ei nu aveau telefon, dar şi-ar fi dorit, cei doi au considerat normal să aplice legea junglei şi să îi ia aparatul celuilalt copil, profitând de faptul că erau superiori atât ca vârstă cât şi numeric. Aveau şi oarece „şcoală în ei” cu privire la astfel de fapte, aşa că s-au apropiat de băiatul de opt ani, l-au încolţit şi au început să-l ameninţe cu bătaia dacă nu lasă telefonul din mână. I-au spus că oricum îi vor lua aparatul, dar i-au dat posibilitatea să aleagă între a-l ceda de bună voie şi a fi deposedat cu forţa, încasând şi o bătaie bună. Copilul a optat pentru prima variantă şi le-a dat telefonul, iar când cei doi s-a îndepărtat, a prins curaj şi a început să strige după ajutor. A avut noroc cu doi trecători, care nu au rămas indiferenţi la strigătele lui şi au pus mâna pe cei doi tâlhari care deja o rupseseră la fugă. Oamenii au sunat apoi la 112, iar cei doi minori au fost aduşi la secţie, unde au fost chemaţi şi părinţii lor. Având amândoi sub 14 ani, nu pot răspunde penal, însă această răspundere poate fi transferată părinţilor în cazul în care cei doi minori vor recidiva.