Fost-am duminică pe-nserat pe Arena Naţională, să comentez pentru ascultătorii Radio România Actualităţi eternul derby cum era numit odată sau, mai nou, derby, de România, adică pe scurt, Steaua-Dinamo. Scurt a fost şi meciul mult aşteptat de noi toţi, doar 45 de minute, căci prima repriză a fost una degeaba: fotbal cu linguriţa, frică de adversar cât încape şi duel vocal de galerii cărora, dacă le-ai interzice trivialităţile, ar fi mute ca lebedele din poveşti.
Fost-am duminică pe-nserat pe Arena Naţională, să comentez pentru ascultătorii Radio România Actualităţi eternul derby cum era numit odată sau, mai nou, derby, de România, adică pe scurt, Steaua-Dinamo. Scurt a fost şi meciul mult aşteptat de noi toţi, doar 45 de minute, căci prima repriză a fost una degeaba: fotbal cu linguriţa, frică de adversar cât încape şi duel vocal de galerii cărora, dacă le-ai interzice trivialităţile, ar fi mute ca lebedele din poveşti.Doar golul lui Alexe, apărut din nimic, a bulversat această stare de neputinţă ce a dominat primul mitan al jocului.
Scenariul si regia s-au schimbat radical după pauză, când roş-albaştrii şi-au adus aminte că sunt lideri de piaţă fotbalistică autohtonă, dar că mai e mult până la titlu şi au ambalat motoarele lăsate la ralanti în prima repriză. Dar, în drumul lor de recuperare al handicapului de un gol de la pauză, vânt în pânze le-a suflat cu îndârjire şi arbitrul belgian, care a judecat fazele importante în viziune ,,militară”: totul pentru front, totul pentru victorie… roş-albastră. Nu-l pun la zid, având în vedere experienţa sa precară în ale arbitrajului, dar a greşit în momente cheie, cel mai grav atunci când le-a refuzat câinilor roşii un penalty dublu, după „raşchetarea” în careu de către Chipciu a lui Matei şi Ţucudean la pachet. Şi era 1-1 în acel moment.
În ciuda acestor derapaje ale belgianului, mult prea fraged pentru a arbitra astfel de partide importante, Steaua a meritat victoria, pentru că la această oră are cel mai bun lot din toate punctele de vedere: valoric, individual, fizic şi tehnic. Iar în acest grup există şi o vedetă atipică, dar vedetă, dovadă faptul că un stadion întreg îi scandează numele: Raul Rusescu. Fizic ce stârneşte zâmbete, declaraţii modeste din care reiese doar dragostea sa pentru meseria pe care o practică, fapt ce nu atrage atenţia presei doritoare de declaraţii sforăitoare asupra lui, dar mereu gata de gol, Rusescu este anti-vedeta pe care o admirăm cu toţii pentru modestia şi profesionalismul de care dă dovadă.
Aşadar, încă un derby de România încheiat cu goluri multe, patru la număr, dar şi cu discuţii nesfârşite legate de arbitraj. Cert este că Steaua defilează în acest campionat, niciuna dintre adversarele ce aveau în startul campionatului pretenţii la titlu neputând ţine pasul cu din ce în ce mai disciplinata armată a lui Reghecampf. 3-1 de duminică seara de pe cea mai mare arenă din ţară este rezultatul ideal pentru cea mai iubită echipă din România, dar poate fi şi un rezultat viclean, în condiţiile culcării pe lauri înainte de termen. Pentru că frunzele de laur sunt cuvenite învingătorilor, dar pot fi şi otrăvitoare. Depinde cum le foloseşti.
Ştefan ALECSIU este Redactor-şef adjunct la Radio România Actualităţi