Sunt un cetăţean disciplinat în ceea ce priveşte participarea la vot. Din 1990, am ratat doar o singură prezenţă la urne – m-am prezentat inclusiv la „referendumul pentru Monteoru”, consultare locală eşuată în urma unei prezenţe de-a dreptul lamentabile -, respectiv la referendumul din această vară, când nu am fost la vot; şi aceasta nu pentru că nu mi-ar fi păsat, ci, tocmai, pentru că mi-a păsat.
Sunt un cetăţean disciplinat în ceea ce priveşte participarea la vot. Din 1990, am ratat doar o singură prezenţă la urne – m-am prezentat inclusiv la „referendumul pentru Monteoru”, consultare locală eşuată în urma unei prezenţe de-a dreptul lamentabile -, respectiv la referendumul din această vară, când nu am fost la vot; şi aceasta nu pentru că nu mi-ar fi păsat, ci, tocmai, pentru că mi-a păsat.
Am avut mari speranţe, în urmă cu patru ani, când românii au fost chemaţi, la alegerile parlamentare, să voteze pentru prima oară „omul, nu lista”, când m-am trezit, în colegiul meu, cu un deputat de import, care a trecut de patru ori pe la Buzău, dintre care de trei pentru a participa la depuneri de coroane, iar a patra pentru a-şi anunţa încă un pas din migraţia politică. Acum, ca şi cetăţean al colegiului meu, sunt într-o situaţie similară. Dacă ar fi să votez conform îndemnului uninominalului, omul nu partidul, ar trebui să stau peste o lună acasă. La prima vedere, niciunul dintre candidaţi nu face parte, din păcate, din categoria celor cărora le-aş da votul fără să clipesc, deşi sunt câţiva care mi-ar putea prezenta ceva argumente care să mă facă să cuget preţ de câteva minute. Aşa că îl voi vota, pe 9 decembrie, pe reprezentantul partidului pe care l-aş fi votat şi în cazul sistemului pe liste. Deci, unde-i uninominalul meu?
Călin BOSTAN
P.S.: Aş fi preferat să mă găsesc în situaţia mamei mele, votant disciplinat PNL, care se află în faţa următoarei dileme: să-şi dea votul unui reprezentant PSD – partid care-i stă în gât precum broasca râioasă a lui Ioan Oltean, dar care se află în alianţă cu preferaţii ei – ori unui candidat PDL (partid pe care-l iubeşte la fel ca pe PSD) însă căruia, candidatului, îi recunoaşte meritele şi activitatea în colegiul său.