* Scriitorul Nicolae Georgescu şi-a expus la Buzău teoria despre sfârşitul poetului naţional
Şi-a dedicat ani întregi din viaţă verificând arhivele despre Mihai Eminescu, iar după o impresionantă muncă de cercetare a ajuns la concluzia că marele poet a fost asasinat. Nicolae Georgescu este unul dintre mulţii susţinători ai teoriei conform căreia Eminescu a fost omorât din cauza activităţii sale jurnalistice în contextul politic din preajma lui 1880, teorie pe care o expune în cartea sa „Boala şi moartea lui Eminescu”.
* Scriitorul Nicolae Georgescu şi-a expus la Buzău teoria despre sfârşitul poetului naţional
Şi-a dedicat ani întregi din viaţă verificând arhivele despre Mihai Eminescu, iar după o impresionantă muncă de cercetare a ajuns la concluzia că marele poet a fost asasinat. Nicolae Georgescu este unul dintre mulţii susţinători ai teoriei conform căreia Eminescu a fost omorât din cauza activităţii sale jurnalistice în contextul politic din preajma lui 1880, teorie pe care o expune în cartea sa „Boala şi moartea lui Eminescu”.
Autorul şi-a lansat marţi volumul aflat la cea de-a doua ediţie şi la Buzău.
Din păcate, conferinţa susţinută de Nicolae Georgescu în aula Basil Iorgulescu nu s-a bucurat de atenţia atâtor elevi pe cât s-ar fi meritat. Doar de la Colegiul Economic s-au găsit profesori de limba română care au ales să îşi aducă elevii la o adevărată lecţie de istorie literară.
Mărturia frizerului din spital
„Pe mine nu m-a interesat că Eminescu era scund, că avea mâinile murdare de cerneală… Astea sunt aspecte care au pasionat biografii lui. Eu am încercat să îl judec după standardele vremii lui, când erai evaluat în funcţie de ceea ce lăsai în urma ta”, şi-a argumentat Nicolae Georgescu munca de cercetare. Autorul a încercat să privească sfârşitul lui Eminescu prin prisma contextului politic de la acea vreme, într-o Românie care venea după Războiul de Independenţă şi care se dorea să fie ridicată la nivel de Regat. Scriitorul leagă soarta lui Eminescu de implicarea acestuia în susţinerea Ardealului în perioada în care politicienii români duc negocieri complicate cu Imperiul Austro-Ungar după aderarea la Tripla Alianţă. „Eminescu este una din vocile celor care apără Ardealul, o voce chiar foarte importantă prin prisma articolelor sale incomode din paginile ziarului Timpul”, spune Nicolae Georgescu.
Ceea ce susţine de fapt autorul este că, în timp ce se afla internat la clinica doctorului Şuţu, Eminescu a fost lovit intenţionat de un alt pacient, lovitura fiind cea care i-a provocat moartea, şi nu sifilisul, aşa cum se spune oficial. În argumentarea sa, se sprijină pe declaraţia frizerului Dumitru Comănescu, martor ocular al episodului. „Din ziua de 28 iunie începe marea lui pribegie timp de şase ani de zile. În Bucureşti se făcea poliţie politică, se exilează scriitorii, se rup legăturile diplomatice. Se spune că în acea zi, a internării lui a înnebunit el, pentru că a fost scos din viaţa publică, fiind considerat bolnav mintal. Este o abordare greşită. El mai avusese asemenea crize, dureri de cap din cauza stresului. El nu a putut dovedi că nu este alienat mintal şi aşa începe decăderea sa. (…) La 1900 s-a ştiut că Eminescu a murit omorât de un bolnav în spital. La fel au spus şi Iorga, Mircea Eliade, Rosa del Conte, Virgil Ierunca, iar din 1932, George Călinescu în <Viaţa lui Mihai Eminescu> ignoră celelalte biografii. Se ştia despre mărturia acestui Comănescu, frizerul, care a fost publicată în ziarul Universul pe data 28 iunie 1926, dar Călinescu nu îl citează. Îl provoacă pe doctor şi se instaurează tradiţia morţii lui Eminescu, care moare în patul său de spital după ce cere un pahar de lapte. Este varianta convenţională pentru cei care nu vor să admită existenţa asasinatului”, mai spune Nicolae Georgescu.
Argumente care contrazic decesul din cauza sifilisului
„Un sifilitic, timp de şase ani de zile, 1983-1989, nu putea scrie 1.000 de pagini, aşa cum a făcut Eminescu. A tradus o gramatică sanscrită, a tradus din germană piesa de teatru <Lais>, după <Le joueur de Flute> a lui Emile Augier. Sifilisul duce la paralizie, iar un paralizat nu putea traduce (…) După moartea lui, s-a cerut autopsierea publică, în amfiteatru, tocmai să se demonstreze dacă a fost omorât. De ce era acolo un prim-procuror dacă nu era crimă? În faţa studenţilor şi a ziariştilor s-a scos creierul şi s-a constatat că are 1.452 de grame, mult peste un creier normal. Se ştie că sifilisul consumă celula nervoasă şi un mort de sifilis are creierul mai mic cu 300 de grame”.
De ce ar fi minţit George Călinescu?
„De ce a trebuit să apară varianta asta? George Călinescu a creat un mit care se reverberează peste noi toţi, care ne ştampilează pe toţi. El face o operă de pedagogie naţională în sensul că dă instrumente de orientare. Pentru că Făt-Frumos trebuia să moară într-un fel, în mitul lui Călinescu, Eminescu ajunge la 32 de ani, vârsta lui Ahile, lui Iisus… atunci când începe lunga boală. I-a convenit acest final. Ce ar fi făcut cu celălalt final? Cu crima? Trebuia să construiască mitul omului matur, al sacrificatului, aşa cum a fost el în realitate. El a mizat pe mitul geniului neînţeles”.