Sâmbătă, 17 noiembrie, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”, de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, a fost închinată celui care a fost prof. dr. Mihail Voicu (13 nov 1944 – 6 nov 2012). Comemorarea a debutat cu un moment de reculegere. La lumina lumânărilor şi la „umbra” unei colive, preparată cu pricepere de dna Ruxandra Todiraşcu, cei prezenţi au rostit împreună rugăciunea „Tatăl nostru”.
S-a servit fiecare din produse dăruite de văduvă, dna Voicu şi mai ales din vinul dlui Voicu, atât de apreciat de membrii Cenaclului şi s-au rostit cuvinte frumoase, dar dureroase în acelaşi timp: Vasile Ghinea, „Prof. dr. Mihail Voicu a fost o personalitate, atât prin profesie, preţuit de colegi şi iubit de elevi, cât şi prin scrisul său. Am reuşit să-l conving să vină la şedinţele de Cenaclu şi a fost o achiziţie benefică. L-am cunoscut mai bine cu ocazia tehnoredactării volumului său de epigrame „Cu nuieluşa prin cetate”. Mai dorea să-i mai redactez încă un volum de epigrame. Era caracterizat de modestie, îţi cerea sfatul, era tenace, era un truditor minuţios, nu îşi permitea să facă un lucru decât foarte bine. Dacă apelai la el era o bucurie să te poată ajuta. Iubea cartea, iubea natura, era un adevărat patriot. Uneori îmi vorbea de teza de doctorat, de volumul de muncă depus. Avea un neastâmpăr al minţii. Apelam la Cenaclu, ca şi acum, la sfertul academic şi îi spuneam la telefon că strig catalogul şi închid uşa, iar el îmi răspundea să nu o închid că vine pregătit, la care dl Dan Zanfirescu pledând o cauză mă ruga să n-o închid că are o sete… Îmi odată, la el acasă, într-un moment de reflexivitate: <Vezi dta clădirea din faţă? Ce crezi că este acolo? ?! Într-o parte am crama, în cealaltă parte biblioteca. Am dus toate cărţile, urmează să le sortez. Hai, să ţinem acolo şedinţele de Cenaclu! Nu l-am auzit niciodată să se plângă că ar suferi de ceva şi totuşi într-o dimineaţă de 6 noiembrie a plecat dintre noi”, Matincă Costea, pentru a mai descreţi atmosfera, divertisment pe un text, culegere, „Dragoste cu haz”, Constantin Marafet: „Mărturisesc, pentru prima dată am aflat de numele dlui prof. la Chişinău, întrebat fiind de Ion Căpăţână. După 2000 m-am întâlnit cu Ion Căpăţână şi Mihail Voicu. A fost o personalitate de prim rang a societăţii culturale râmnicene şi nu numai. Dl Ghinea ştie că în urma celui dispărut au mai rămas epigrame pentru încă o carte, deoarece s-a ocupat de tehnoredactare şi îi revine sarcina să se ocupe şi de data aceasta să ducem la bun sfârşit lucrarea. Dumnezeu să-l ierte!”, Roxana Angela Manea: „Lăsăm urme ale trecerii noastre în spaţiul şi timpul în care ne mişcăm. Unele dintre acestea se şterg imediat, unele după o perioadă de timp, iar altele nu se şterg niciodată. Rezistă intemperiilor timpului. Parcurgem drumul existenţei noastre cu intensitate, avem dorinţe, dezamăgiri, succese, tristeţi şi bucurii. Tot zbuciumul nostru interior rămâne necunoscut oamenilor cu care interacţionăm, dar acest zbucium reprezintă bagajul nostru. Dl prof. dr. Mihail Voicu a fost cu nieluşa prin cetatea noastră şi a încercat să-i atingă cu ea pe toţi cei carte sunt certaţi cu legea şi morala. S-a întâlnit cu „criza”, a studiat comportamentul „aleşilor” care se întâlnesc în „casa viselor plătite”, a vrut să vadă cum veghează poliţiştii, ce se mai întâmplă prin şcolile cetăţii, ce „contribuţii la sănătate” mai sunt, care-i „arvuna electorală”, ce fac „pensionarii fără frontieră”, apoi a concluzionat în „catrene în alb şi mai mult în negru”, recomandând tuturor „consecvenţă”… <Cu nuieluşa prin cetate / Ating ce-i rău pe cât se poate, / La cei „pişcaţi” la fiecare, / Doresc o minimă… schimbare! > Acum a plecat cu nuieluşa într-o altă cetate… A auzit că-n cetatea aceea sunt oameni care trebuie atinşi cu nuieluşa. A ajuns deja acolo. Probabil s-a oprit în anticameră şi-a verificat ţinuta, şi-a aşezat haina, a verificat dacă părul îi este pieptănat şi… apoi… a intrat. S-a închis o uşă în spatele dlui prof., dar nouă ne-a lăsat un model comportamental demn de urmat. Un loc rămas gol aici, lângă noi, lângă cei dragi şi fum… Dar de acolo, din cetatea cea mare, sunt sigură, cu-n creion în mână şi-un petic de hârtie zămisleşte < Cuvinte-nghesuite în catrene / Le las să se dospească peste vreme, / Ce vor fi pentru unii teme, / Când vor pune gene peste gene! >”, Dumitru Hangu: „În toamna asta de argint / Epigramişti voiam duiele. / Cum prematur ne-a părăsit, /Acum se află printre stele. / Dureros, n-am ce să fac, / Râmnicu tot mai sărac / Fără Voicu o să-mi pară, / Mai sărac în epigramă”, Nicuşor Constantinescu: „Cu nuieluşa prin cetate / Ai vrea din nou să vii, / Dar ştii că nu se poate. / Te duci acum să poposeşti / La cetatea porţilor cereşti. / Pe a Râmnicului foaie / Se aude trist o veste: / Epigrama astăzi plânge, / Domnul Voicu nu mai este, / Rămâne veşnic viu, / Omagiu îţi scriu”, Aneta Pioară: „Avea acul la rever / Când asculta un juvaier / şi de nu-i plăcea cuvântul / Acul lui înţepa gândul”, Ion Muşat: „Despre fostul meu coleg de bancă din liceu. În 1958, pe l5 septembrie, ne-am întâlnit la liceu, stătea în gazdă la nea Sile. În timpul studenţiei m-a invitat la el la Murgeşti, prin '64- '65 şi am săpat în malul Gârboca să găsească satul. A găsit câteva cioburi de ceramică şi alte câteva obiecte. M-am întâlnit cu el la Casa Pionierilor. La Fântânele a făcut o adevărată lecţie de geografie. Pe 2 iulie 2012 am avut întâlnirea de an. Era un bun patriot. Avea relaţii în lumea academică, la Chişinău. Pe 6 noiembrie, ora 8.31, dimineaţă, mă anunţă dl Ghinea că Mihail Voicu nu mai este. Parcă s-a rupt ceva în mine. „şi a venit o tristă veste / Că Mihai Voicu nu mai este / şi noi trăim cu toţii drama, / Ce tristă este epigrama”, Alexandra Popescu: „L-am cunoscut ca un profesor bine pregătit, punctual la ore, respectat de elevi, respectat de colegi”, Costică Drîstaru: „(…) Vezi oameni pe stradă, te intersectezi cu ei, pe unii cauţi să-i cunoşti, să-i saluţi pentru că îţi insuflă respect şi preţuire, pentru activitatea pe care au desfăşurat-o. aşa am simţit eu faţă de dl prof. dr. Voicu. Nu lăsăm pe oricine să facă parte din fiinţa noastră intimă. Odată descoperit un asemenea om simţi bucuria de a-ţi deschide calea către el, de al cunoaşte şi de a te cunoaşte. Trăiesc şi acum momentul întâlnirii cu dl prof. dr. Mihail Voicu la Cenaclu, la lansări de cărţi. Parcă îl văd şi acum printre noi cu părul plin de nea, cu zâmbetul pe faţă, bine dispus, radiind lumină şi căldură sufletească în jurul lui. Aşa am aflat despre dl Mihai Voicu că a fost prof. de geografie, inspector şcolar, că şi-a luat doctoratul în geografie. Un astfel de om adevărat a dat sens C.N. „Alexandru Vlahuţă”, Inspectoratului şcolar, Liceului Teologic Buzău. Destinul său s-a identificat cu destinul profesiei. Rememorând momentul petrecerii pe ultimul drum, m-a impresionat până la lacrimi cuvântul de rămas bun, rostit de dl dir. Al liceului unde dl Voicu a predat. Dar mai presus de orice, scrisoarea trimisă din Franţa de una din fostele sale eleve, regretând ca şi noi plecarea prematură în lumea de dincolo. Dumnezeu să vă aibă în pază dle profesor!”, Vasilică Neculăiasa (s-a străduit să filmeze întreaga ceremonie): „În afară de familia soţiei mele, în Râmnicu Sărat, a doua familie pe care am cunoscut-o a fost familia dlui Voicu. Din '92 s-a legat o prietenie adevărată. A fost un mentor pentru mine. Vorbea mult de teza lui de doctorat pentru care au fost necesari treizeci de ani de muncă”, Mihai Doina: „Am făcut pentru dl profesor dr. Mihail Voicu, care este acum la îngeri, prea puţin pentru cât merita acest om”, George Anghel: „Cu emoţie vă apun că Dumnezeu m-a hărăzit să-l cunosc în cadrul Cenaclului pe cel care a fost prof. dr. Mihail Voicu. A plecat să distreze şi îngerii cu frumoase epigrame, şi îi voi simţi lipsa”, Genovel Florentin Frăţilă: „Am avut onoarea să fiu în ziua de 12 mai, când am lansat cartea mea, alături de dl prof. dr. Mihail Voicu care îşi lansa şi el cartea de epigrame. Dumnezeu să-l odihnească!, Adrian Câmpeanu: „Pentru mine este în continuare o personalitate, un epigramist care parcă realiza din epigrame sculpturi. Dumnezeu să-l ierte!
Sâmbătă, 24 noiembrie, începând cu ora 11.00, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi Aneta Pioară, cu teatru.