M-a mirat aflând că un profesor universitar cu o carieră îndelungată – şi prestigioasă, spun unii, mai ales dintre cei care i-au trecut prin mână în calitate de studenţi – precum Ecaterina Andronescu este atât de bătut în cap încât să execute orbeşte un ordin politic doar de dragul titlului ştiinţific al şefului său de partid şi de la guvern.
M-a mirat aflând că un profesor universitar cu o carieră îndelungată – şi prestigioasă, spun unii, mai ales dintre cei care i-au trecut prin mână în calitate de studenţi – precum Ecaterina Andronescu este atât de bătut în cap încât să execute orbeşte un ordin politic doar de dragul titlului ştiinţific al şefului său de partid şi de la guvern.Adică să mintă cu o asemenea nonşalanţă susţinând că Legea Educaţiei nu-i permite retragerea titulului de doctor premierului Victor Ponta – titlu obţinut prin furt intelectual la drumul mare – atât timp cât acesta face parte din categoria demnitarilor. Aşa că, dacă este să ne luăm după cea poreclită „Abramburica”, titlul de doctor în drept al întâiului plagiator (în viaţă) al României, demnul urmaş al academicianului „Coana Leana”, depinde de durata mandatului acestuia.
Spuneam că mi-a fost greu să accept că doar disciplina de partid a făcut-o pe Ecaterina Andronescu să mintă refuzând să certifice un adevăr de care toată lumea este conştientă. Mai precis, să-i retragă titlul de doctor liderului social-democrat. Şi am avut dreptate atunci când am avut îndoieli, dat fiind că, iată, legăturile dintre Ecaterina Andronescu şi Victor Ponta sunt mult mai profunde.
Adică ministrul Educaţiei este şi tributar solidarităţii de breaslă, a breslei hoţilor la drumul mare – indiferent că furtul este din buzunare ori doar intelectual -, ea însăşi fiind, din nou, în mijlocul unui (nou) scandal de plagiat. Ecaterina Andronescu însăşi este acuzată că ar fi plagiat, împreună cu o colegă, o lucrare ştiinţifică publicată în anul 2003, când de asemenea era ministru al Educaţiei.
Portalul anti-plagiat Integru.org a publicat o analiză completă a lucrării incriminate, publicate de Ecaterina Andronescu şi Aurelia Nechifor, şi a găsit că importante pasaje din lucrare conţin fragmente semnificative din alte trei lucrări, din ţară şi din străinătate, fără să fi fost citate corespunzător. Cei care au analizat plagiatul arată că au fost copiate nu doar fragmente scrise, ci şi fotografii: una din ilustraţii este o imagine observată la microscop şi se vede că cifrele care individualizează aparatul sunt identice atât în lucrarea semnată de Andronescu şi Nechifor, cât şi într-o altă lucrare, realizată în 1993.
Nu e singurul caz de plagiat în care apare numele ministrului Educaţiei. Un grup de profesori de la Politehnica bucureşteană şi cercetători de la Institutul de Cercetări în Comunicaţii au solicitat aproape jumătate de milion de euro pentru o temă de cercetare care era plagiată masiv din cinci surse internaţionale, iar Ecaterina Andronescu a girat solicitarea ca rector al Politehnici bucureştene. Experţii străini care au verificat documentaţia au depistat plagiatul, iar proiectul a fost exclus de la finanţare.
Aşa că, dintr-o dată, încăpăţânarea Ecaterinei Andronescu de a-şi apăra şeful de partid capătă alte valenţe, facil de descris prin sintagma „o mână o spală pe celaltă şi amândouă faţa”. Sau „corb la corb nu-şi scoate ochii”.
Călin BOSTAN
P.S.: Astăzi, ministrul Educaţiei va fi invitatul uneia dintre cele mai de prestigiu colegii naţionale din România, „B. P. Hasdeu”. Unde, probabil, le va vorbi minunaţilor copii care învaţă aici despre muncă, insistenţă în studiu, sacrificiu în vederea obţinerii performanţei. Bineînţeles că şi vorbele pe care le va rosti vor fi tot „împrumutate”, pentru că domnia-sa nu prea are de unde să le ştie – sau dacă le-a ştiut vreodată le-a uitat repede -, atât timp cât calea furtului intelectual este mult mai lesnicioasă.