Numărul mic de alegători din fiecare colegiu şi diferenţele mici între candidaţi pot face ca o fraudă de câteva sute de voturi să devină o tentaţie irezistibilă. Iată cum pot fura politicienii chiar din prima zi. Cu doar câteva ore înaintea alegerilor, şefii partidelor politice sunt preocupaţi şi de modul în care se vor desfăşura alegerile.
Numărul mic de alegători din fiecare colegiu şi diferenţele mici între candidaţi pot face ca o fraudă de câteva sute de voturi să devină o tentaţie irezistibilă. Iată cum pot fura politicienii chiar din prima zi. Cu doar câteva ore înaintea alegerilor, şefii partidelor politice sunt preocupaţi şi de modul în care se vor desfăşura alegerile. Conform cotidianului „Evenimentul Zilei”, strategii şi consultanţii politici au predat activului de partid lecţii cu privire la măsurile ce trebuie luate pentru a bloca frauda electorală. Astfel, au apărut adevărate ghiduri de fraudă electorală care prezintă, în funcţie de autori, între 10 şi 25 de modalităţi de a fura la vot.
OPINIA prezintă, în continuare, cele mai cunoscute şase metode de furt în ziua votului, la care reprezentanţii partidelor politice din birourile electorale ale secţiilor de votare trebuie să fie foarte atenţi pe întreaga durată a desfăşurării procesului electoral
1. “Cămaşa albastră”: O manevră are ca punct central un membru al comisiei de votare poartă denumirea de metoda “Cămăşii albastre”. Alegătorul plătit intră în secţie, susţine că nu este apt să voteze singur şi solicită ca un anumit membru al comisiei să-l ajute. Alegătorul şi însoţitorul intră împreună în cabina de vot, iar însoţitorul are sarcina de a se asigura că buletinul depus de alegător în urnă este ştampilat potrivit înţelegerii anterioare dintre mituitor şi alegător. Identificarea membrului comisiei se face prin purtarea unui element vestimentar care i-a fost făcut cunoscut alegătorului înainte de vot. “Să vină domnul în cămaşa albastră să mă ajute”.
2. Votarea “proporţională”: Cea mai accesibilă formă de fraudare în secţiile de votare, mai ales în cele rurale, vizează complicitatea dintre membrii secţiei. Aceştia introduc în urne, după închiderea votului, buletinele rămase neutilizate. Mizând pe nepriceperea celorlalţi colegi din secţie, unul mai tupeist împarte buletinele nefolosite, dar păstrează cele mai multe pentru el, ştampilându-le în căsuţa propriului candidat.
3. Teancurile de buletine:O altă metodă care duce la vicierea rezultatelor este mutarea buletinelor dintr-un teanc în altul. Când se numără voturile, buletinele de vot sunt puse unul peste altul, separat pentru fiecare candidat. Profitând de neatenţia celorlalţi membri ai secţiei de votare, anumite buletine sunt mutate dintr-un teanc în altul, de la un candidat la altul. La numărarea finală a voturilor, nu mai stă nimeni să verifice, încă o dată, unde a fost pusă ştampila “votat”.
4.Regina alegerilor – Suveica: O altă metodă extrem de ingenioasă, cu rezultate, e cea denumită “suveica” sau “ştafeta”. Concret, cel ce vrea să fraudeze îşi meştereşte din timp o ştampilă care să fie aproape identică cu originalul. Apoi, la începutul zilei de vot, este furat un buletin, de regulă cu complicitatea unui membru al comisiei. Buletinul este ştampilat în căsuţa propriului candidat. Alegătorul mituit primeşte la intrarea în secţie acest buletin, gata ştampilat. Intră în secţie unde primeşte de la comisie încă un buletin pe care ar trebui să voteze. Intră în cabina de vot, stă câteva secunde timp în care scoate din buzunar buletinul gata ştampilat, primit afară, şi-l ascunde pe al doilea. Iese din cabină şi introduce în urnă buletinul pe care-l primise de afară. Se reîntoare la mituitorul său căruia îi dă buletinul neştampilat şi primeşte banii. Astfel, mituitorul are garanţia că în urnă a ajuns buletinul ştampilat de el. Procedeul continuă, după acelaşi tipic, cu un alt alegător, numărul voturilor fraudate astfel fiind nelimitat.
5. Dubla ştampilă: O altă variantă de fraudare este cea de anulare a voturilor contracandidaţilor, prin aplicarea încă unei ştampile pe buletine. În timpul procesului de numărare a voturilor, reprezentanţii unor partide pot aplica încă o ştampilă “Votat”pe buletinele de vot ale contracandidaţilor, având fie o ştampilă dintre cele existente în secţie, fie o ştampilă cu care au venit de acasă, aplicată pe cureaua de la ceas sau pe un inel. O a treia variantă e ştampila cu elastic, ţinută în podul palmei şi care, prin eliberare, dispare trasă de elastic pe mâneca sacoului, până la cot.
6. Blocarea adversarului: Una dintre cele mai noi şi mai eficiente metode este cea a cumpărării votanţilor adversarului politic. Persoanele cunoscute că votează cu “ceilalţi” sunt mituite cu o sumă de bani pentru a nu merge la vot. Drept garanţie, votantul îşi lasă la mituitor buletinul până în ziua de după alegeri. Sistemul este foarte efficient, deoarece permite controlul asupra voturilor opozanţilor şi elimină posibilitatea ca electorul să primească mita şi să voteze conform conştiinţei. Se mai practică şi descurajarea votului. Se angajează bătăuşi care provoacă bătăi la secţiile de votare, iar oamenilor de bună credinţă nu le mai vine să iasă din casă.