Sâmbătă, 15 decembrie, şedinţa Ceanaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a avut în deschidere vernisajul expoziţiei de sculptură „Crucea, simbol şi destin”. ”Unicitatea sculptorului Dragoş Potecaşu constă în expresia creatoare a acestui talent nativ, crucea. Este expresia spiritualităţii în lemn a unui popor dăruit cu talent de Dumnezeu. Doctorul veterinar Dragoş Potecaşu retras după pensionare la casa părintească, din Câmpulungeanca, Mărgăriteşti, jud. Buzău, execută în lemn, în special tei, adevărate „bijuterii”.
Este impresionant travaliul acestui om. Expresia crucii în atâtea variante. Acasă, pereţii unei camere pline de cruci şi troiţe. Aici cei prezenţi au apreciat maniera de lucru, culoarea cu tonalităţi, minuţiozitatea, simbolistica, tradiţionalul, diversitatea unei idei. Sunt piese care prin mesaj fac trimiteri diverse, vorbind despre imaginaţie, patrotism, cultura poporului român. Nici una dintre piesele expuse nu seamănă cu celelalte. Este invitat la diverse festivaluri din ţară şi din Republica Moldova. Este o dovadă, încă vie, a specificului românesc.
„Dl dr. Dragoş Potecaşu are o temă preferată: crucea. Participarea la festivaluri consider că îl ajută să-şi îmbogăţească forma de exprimare. Azi, aici, sunt forme şi mai noi şi mai vechi, cu elemente de artizanat. Se poate vorbi despre fiecare lucrare. Sculptez şi eu, dar niciodată nu aş putea să fac ceea ce face el. Felicitări!” (Mihai Doina)
„M-au impresionat toate crucile. Sunt unicat. Are o cruce numită „Noul Ierusalim”. Este deosebită, spune multe.” (Mihai Vieru)
A urmat un moment de divertisment, cu Matincă Costea pe un text de G. Topârcenu, „Ripostă” şi „Dă-i ’nainte” de N. Stroe.
Şedinţa a fost încheiată de lectorul de serviciu, Matincă Costea, cu proză: „Miniaturi eseistice” şi „Nume sonore condamnate la uitare”.
Miniaturile eseistice au un farmec aparte, o amprentă unică, autorul dovedind o reflexivitate romantică printr-o tematică diversă: „Bustul poetului” <Eminescu priveşte de pe faleză talazurile Mării Negre. (…) Eminescu trăieşte acolo unde şi-a dorit să moară. Noi suntem datori cu veneraţie să-i acordăm în veci un salut fierbinte, omagiind imaginea sa dominantă în acest colţ de vatră românească, înfruntând parcă umbra sumbră a morţii.” Evenimentele din planul naţional se sedimenteză în sufletul romantic al autorului, de unde ies la suprafaţă sub forma unor gânduri, reflecţii. Echilibrul pe care nu îl mai găseşte după ’89, îl transformă într-un paseist şi evocarea muzicii uşoare româneşti este un moment de real patriotism, autorul apără cu bună credinţă valorile naţionale şi limba română.
„A uitat să treacă numele compozitorului Ion Rădulescu, care a compus printre altele melodia „Frumoasă Râmniceană. Ne-a readus timpurile pe care le-am trăit.” (Valeria Popa)
„Stimabilul nostru, dl Matincă, iese în evidenţă în fiecare şedinţă prin umor. De data aceasta apasă pe clanţa unei uşi. Este o filozofie de cameră, nu în adevăratul sens al cuvântului. Poate fi filozofie de pahar, o filozofie la colţul străzii… Trece apoi la contemplare, pe care îl rog să o lase în pace, să nu mai fie aşa pesimist. Există conflictul dintre generaţii, părinţi şi copii. Trebuie să-i înţelegem pe tineri. Este bine că cineva îi pomeneşte pe înaintaşi.” (Dan Mihail Zanfirescu)
„Sunt cel mai subiectiv. Când îl văd pe dl Matincă, îl văd pe tata. Abordarea filozofică din partea întâi, răzbate înţelepciunea vârstei. Partea cu muzica şi compozitorii, aparţine unei generaţii.” (Genovel Frăţilă)
„Miniaturile prezentate consider că sunt luate din ideile şi gândurile noastre de fiecare zi. Fără să fim subiectivi, consider că modul de exprimare este coerent, expresiv. Temele sunt bine venite, din decembrie 1989 ne-am câştigat dreptul de a ne exprima gândurile, ideile.” (Aneta Pioară)
„Ceea ce ne-a prezentat arată plaja pe care se poate desfăşura nu numai umorul, dar şi interiorul sufletului. Dl Matincă ne-a oferit o temă de reflecţie.” (Mihai Doina)
„(Lui Matincă Costea) <Pe faleza de la Râmnic / Într-un bloc cu patru căşi, / Singurel, în urbe unic, / Paşi în parc cu chiparoşi. / Din geniala sa pornire, / Prin epigramă şi umor, / Câţiva perdanţi a scos din fire, / Iar alţii au luat-o la picior.>” (Dumitru Hangu)
„Dl Mtincă este reprezentativ pentru pentru Râmnicu Sărat.” (Mihai Vieru)
„Vreau să subliniez imagistica dlui Matincă, o persoană foarte romantică, romantism al unor vremuri trecute. Se alimentează din călimara timpului trecut. Remarc rezonanţa poetică, o exprimare şi o gândire poetică.” (Adrian Câmpeanu)
„Îl cunosc pe dl Matincă de la staţia de radioficare a oraşului. Prin umor şi prin ceea ce scrie distrează pe cei din jur. Fiecare generaţie cu muzica ei.” (Costică Drîstaru)
„Contrar aşteptărilor unora dintre dvs., aduc un „laudatio”. Eu urmăresc evoluţia unui scriitor. În prima parte, acele minieseuri sunt limpezi şi clare. Expresive şi bine aşezate. Partea a doua este tot cu „laudatio”. Dacă noi nu scriem despre cei care au fost, cine să scrie. Face o evocare a personalităţilor muzicii româneşti şi face apel la neuitare.” (Constantin Marafet)
Următoarea şedinţă a Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi pe data de 12 ianuarie 2013, începând cu ora 11.00. Lectorul de serviciu va fi Aneta Pioară, cu teatru. Tuturor, un călduros „La mulţi ani!”