Stanislas Wavrinka a avut norocul să se nască într-o ţară extrem de civilizată, deşi rădăcinile sale sunt de prin estul Europei, puţin polace, puţin ceheşti. Ghinionul carierei sale a fost că părinţii săi au decis să fie conaţionali cu Roger Federer, poate cel mai bun jucător de tenis din toate timpurile.
Şi astfel Wavrinka a fost catalogat de lumea sportului alb drept „locotenentul” acestuia.
Helvetul cu siguranţă nu este născut să fie o vedetă. Cu un fizic atipic pentru lumea tenisului, destul de solid, jucătorul din ţara cantoanelor a compensat acest surplus de masă musculară cu un talent deosebit şi lovituri de manual, în special reverul cu o mână. Rezultatele în cei aproape zece ani de carieră profesionistă l-au adus spre top 10 în 2006 şi mai mereu în ultimii ani între primii 20 de jucători ai lumii. Premiile câştigate până acum, ce însumează peste 6 milioane de dolari, plus contractele de publicitate de sponsorizare îi vor asigura o viaţă liniştită alături de soţia sa, prezentatoare TV şi fiica sa, Alexia, în vârsta de trei ani.
De ce l-am ales pe Stan ca subiect al acestui articol, deşi în general n-a stat în luminile rampei decât extrem de rar?
Pentru că Wavrinka ne-a oferit duminică în primul turneu de Mare Slam al anului o partidă memorabilă în compania numărului unu mondial, Novak Djokovic. În cinci ore şi două minute de joc, cei doi au oferit un regal de tenis, în care ultimul set, al 5-lea, încheiat cu 12-10 în favoarea liderului mondial a durat 104 minute, cam cât un meci obişnuit în circuitul de zi cu zi.
Învinsul nu a fost cu nimic mai prejos decât cel care domina tenisul masculin la această oră, reuşind poate cel mai frumos meci din carieră. Iar porecla de Stan „the man”, care mi s-a părut uşor facilă până acum, atribuită jucătorului helvet, şi-a găsit de fapt şi răspunsul în două gesturi făcute în timpul acestui ultim set cu adevărat dramatic. La un moment dat Wavrinka a cerut prosopul unuia din copiii de mingi şi, când l-a înapoiat, nu a uitat să-i mulţumească, chiar dacă mulţi ar fi uitat să facă acest lucru în vâltoarea şi emoţiile momentului. Lacrimile înfrângerii au venit de la sine după cinci ore de joc pe obrajii lui Stan, omul care n-a mai rezistat acestei presiuni formidabile şi dezamăgirii inerente. Şi elveţianul ce locuieşte lângă Lausanne şi-a strâns echipamentul şi a trebuit să-şi recunoască înfrângerea în faţa celui mai puternic jucător al momentului. Pentru că, din păcate, în acest sport nu există meci egal. Niciodată.
Voievodul „Nole” continuă drumul, la fel ca şi profesorul Federer, care nu a cedat niciun set până acum în acest turneu. Dar să nu-i uităm pe Berdych, Tsonga şi mai ales pe Murray, şi ei fără de set pierdut până acum. Iar Federer, după meciul câştigat în faţă lui Raonic, nu a uitat să-l laude pe Stan, omul cu care a cucerit pentru Elveţia aurul olimpic, acum cinci ani la Beijing.
Aşa că sferturile de finală ale tabloului masculin se anunţă extrem de interesante.
Cele feminine vor avea şi ele savoarea lor, chiar dacă Maria Sharapova şi Serena Williams au distrus tot ce-au întâlnit în cale, longilina rusoaică lăsând în patru meciuri doar cinci game-uri, iar mezina familiei Williams 8.
Aşa că se întrezăreşte deja o finală, cu condiţia ca Azarenkla să fie de acord cu ea.
Ştefan ALECSIU este Redactor-şef adjunct la Radio România Actualităţi