Sâmbătă, 19 ianuarie, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat cu un moment omagial „Domnul poeziei româneşti Mihai Eminescu.”
Momentul a însemnat o selecţie de înregistrări, recitări: Mihail Sadoveanu, Irina Răchiţeanu Şirianu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Mircea Albulescu, Ion Caramitru, Leopoldina Bălănuţă, Ludovic Antal şi muzică pe versurile celui omagiat interpretată de: Orchestra Simfonică a Filarmonicii din Cluj- Napoca, Corul filarmonicii „Moldova” din Iaşi, Corul „Madrigal”, Corul Radiodifuziunii Române, Cornel Rusu, Valentin Teodorian, Gheorghe Zamfir, Nicolae Florei, Angela Moldovan. În timpul audiţiei s-a instalat o linişte de catedrală, semn că cei prezenţi au apreciat introducerea şi atmosfera a fost deosebită.
Despre Mihai Eminescu a vorbit Grigore Leaua, secondat pe alocuri de Aneta Pioară: „Când vorbim de Eminescu, trebuie să ţinem cont de ceea ce a spus Nichita Stănescu: „Critica literară nu l-a înţeles pe Eminescu”. Pe lângă plopii fără soţ se află în Bucureşti. Este vorba de fiica pictorului Leca. Sunt multe lucruri care nu sunt în concordanţă cu realitatea. La Ipoteşti, eu am altă relaţie cu Ipoteştiul, soţia mea este de acolo, ai o senzaţie de singurătate bogată, este un spaţiu miraculos, te marchează, simţi nevoia să te întorci. Noaptea stelele la Ipoteşti se văd altfel, o strălucire lichidă. Nimeni nu va scrie o poezie de dragoste ca Mihai Eminescu. Noi suntem un popor fără profunzime. Poezia lui Eminescu este contagioasă. La Stănceşti s-a născut I. D. Marin, doctor în istoria literaturii române, care s-a ocupat de viaţa lui Eminescu. A scris o singură carte: „Eminescu la Ipoteşti.” Singura pată albă din biografia lui Eminescu este în vara lui 1886, când se îndrăgosteşte de fata pădurarului din Ipoteşti, care în decembrie moare. O chema Casandra. Iubirea rămâne într-o formă adolescentină, pe veci. Prin articolele pe care le scria a declanşat un conflict internaţional. Lucrul important, astăzi, este să-l citim pe Eminescu. Citindu-l poporul român va trăi mai bine.”
A urmat Matincă Costea, cu „Hora Unirii” de Victor Tulbure şi „Reclamaţiune” de Tudor Muşatescu.
Totul s-a încheiat cu lectorul de serviciu, Nicolae Bratu, cu poezie. Domnia sa nu este la prima lectură în Cenaclu şi a dovedit, ca şi astăzi, că eul liric funcţionează şi creează o poezie care îl onorează. Cu fiecare nouă lectură, parcă, poezia este mai profundă. Ideile se armonizează într-un tot unitar, reuşeşte să creeze imagini şi stări. Cultivă simbolismul, rondelul, cochetează cu haikuul într-un mod plăcut, nu este străin de implicarea poeziei şi în social dovedindu-se un spirit erudit, ceea ce ne face să spunem că îl mai aşteptăm la o nouă lectură.
„Lectorul de astăzi nu constituie o surpriză, dat fiind, a mai citit în Cenaclu. Ne-a oferit prilejul să ascultăm o poezie veritabilă, încărcată de metaforă. Creaţia sa o etichetez la superlativ.” (Matincă Costea)
„Dl prof. Bratu m-a încântat prin „Poemul morţii bunelor maniere.” Plaga societăţii româneşti: lipsa bunului simţ. În rest… numai de bine.” (Valeria Popa)
„Este prima dată când fac cunoştinţă cu versurile dlui prof. şi desprind un lucru minunat, aşa cum dânsul a menţionat a fi emanaţia Cenaclului „Alexandru Sihleanu.” Din versurile lecturate am desprins sentimentul de melancolie pe care poetul îl trăieşte indiferent dacă poezia este cu tentă socială sau de altă natură. Acest sentiment se desprinde ca un zefir într-o seară de vară. (Aneta Pioară)
„Dl prof. a spus să judec. „Când te judecă în sală / şi te întreabă câte doi, / Mulţumeşti celor de faţă / Că n-a fost cea de apoi.” (La judecată) şi încă una: „Contra legilor puterii / Eu nu scot niciun cuvânt, / Însă nu mă las înfrânt. / Exprim strigătul tăcerii.” (Protest)
„Sunt pasionată de rondel. Poeziile sunt pline de profunzime, vin din stările interioare profunde.” (Elena Şelaru)
„Mi-a încântat auzul şi descopăr ceva original. Poemul bunelor maniere a cam dispărut. În ce priveşte iubirea, în unele versuri mă regăsesc.” Nicolae Constantinescu)
„Mi-au lăsat o impresie puternică. Am remarcat originalitatea, construcţia versurilor, ancorarea în realitate. Cred că tendinţa de perfecţionare nu se mai cultivă. Este o revoltă împotriva celor care ne mai încântau privirile şi auzul. Dorinţa de evadare este normală. Bogăţia de imagini şi asocierea unor contraste te deconectează. O trezire la realităţile crude ale vieţii. Ca idee, bogăţia aceasta de idei te impresionează, te trezeşte parcă dintr-un coşmar.” (Mihai Constantinescu)
„Fiind la o vârstă mai de toamnă, m-a emoţionat „Emoţii de toamnă”, mi-a adus aminte de Eminescu. O poezie bine armonizată, închegată prin rimă şi ritm, prin mânuirea bună a cuvintelor, vibraţie poetică.” (Adrian Câmpeanu)
„Mulţumesc dlui Vasile Ghinea pentru introducerea pe care ne-a oferit-o. Toată lumea era dusă. S-a transpus în lumea lui Eminescu. Cenaclul ăsta mă face fericit. Am ajuns la concluzia: e bine că omul pune mâna pe creion şi scrie. Cu dl prof. Bratu intrăm pe domeniul rondelului. Nu este la îndemâna oricui. Jos pălăria în faţa dumnealui.” (Dan Mihail Zanfirescu)
„Când a murit Eminescu, cel mai greu creier din Europa a fost a lui Schiller. Dl prof. are o experienţă, versificaţie şi conţinutul poetic, o experienţă a cuvântului. Remarc: „Emoţii de toamnă” <O adiere-n frunze, ca o toană, / Răcoare-n zori, la prânz miros de pârg, / Un fâşâit de foi de-abecedar prin târg… / toate-s de-ajuns pentr-a ofta: e toamnă…>, iubeşte mult poezia lui Minulescu, „Către Omar Khayyam”, ornată cu toate elementele epocii lui Omar Khayyam: „La hanul vechi, uitat de lume / Cu un pocal de vin în faţă / Şi-un bidiviu pur-sânge-n spume / Legat de gard, plin de povaţă / Stă nobilul harap Omar / Gustând dinm vin şi din Amor / Şi de nimic având habar: / Atât… doar ea… vin negru-ntr-ulcior.. / Căci ce-i mai bun în lumea-n care / Ne naştem doar spre a muri / Decât iubirea… şi-o licoare /Şi versuri spre-a le nemuri…” Este influenţa simbolismului minulescian, iar ce priveşte rondelul, să citească şi să preia lecţia lui Macedonski şi cred că i-ar folosi. Este foarte bine faptul că are acea inspiraţie necesară să surprindă atmosfera necesară. Important este atmosfera sufletească. Are talent, tratează lucrurile prea uşor. Este nevoie de puţină conmcentrare pe formă. Starea interioară să fie una cu mesajul pe text. Poezia este regina literaturii. Astăzi Cenaclul a fost sub vraja lui Eminescu.
Sâmbătă, 26 ianuarie, începând cu ora 11.00, Editura „Rafet” Râmnicu Sărat, Asociaţia Culturală „Renaşterea Râmniceană”, Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” în parteneriat cu Cenaclul literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va lansa „Almanahul Râmnicului Sărat 2012.” Cu această ocazie se vor acorda şi premiile Concursului Naţional de Creaţie Literară „Scrisori către Dumnezeu” iniţiat de „Unity in Values” Association.