Trupa Viţa de Vie a concertat sâmbătă la Buzău, evenimentul făcând parte din turneul naţional Spunk Tour. Numărul buzoienilor care au plătit bilet pentru a vedea cunoscuta formaţie a fost destul de mare, spectatorii putând fi împărţiţi în două categorii distincte: fani ai muzicii rock, adepţi ai versurilor trupei „Discoteca e prea mică să mai sar în cap” şi spectatorii care urmărit concertul tolăniţi în fotoliile pluşate din fostul No Limit.
Indiferent de modul de manifestare al publicului, Viţa de Vie a reuşit, mai ales în cea de a doua parte a serii, să creeze spectacol, moment în care împătimiţii genului au umplut spaţiul din faţa scenei.
Amănunte despre ce înseamnă Spunk Tour, ce urmează pentru Viţa de Vie după cei 16 ani de existenţă sau de ce trupa a dispărut de pe micile ecrane am aflat de la vocalistul, Adrian Despot, care a acceptat să răspundă câtorva întrebări pentru cititorii OPINIA.
Reporter: Vorbeşte-mi despre turneul Spunk Tour.
Adrian Despot: Este un turneu născut din prietenia dintre Viţa de Vie şi Spunk, un atelier de tatuaje, muzică şi underculture. Turneul cuprinde 15 oraşe şi a demarat pe 18 ianuarie la Timişoara cu un concert sold-out. Cam peste tot pe unde mergem să cântăm cluburile sunt pline. Ieri am fost la Galaţi şi clubul a fost iar plin. Acolo deţinem trofeul pentru cei mai mulţi oameni la un concert: 860 de plătitori.
Rep.: Ce conţine turneul din punct de vedere muzical?
A.D.: Este un turneu inedit, pentru că este împărţit în două: o secţiune acustică, de fapt un preview al albumului acustic pe care îl vom lansa la sfârşitul lunii martie, şi a doua secţiune, cea electrică. Am ales să facem genul acesta de spectacol pentru că mi se pare foarte interesant modul în care poţi jongla cu intensitatea showului, o poţi creşte, o poţi coborî. Albumul pe care îl promovăm Acustic Viţa de Vie este în lucru cam de vreo doi ani de zile. El a demarat anul trecut cu un concert sold-out la Opera Naţională şi un altul la Filarmonica Banatul din Timişoara. Practic, sunt piesele noastre reprezentative, strânse în cei 16 ani de Viţa de Vie, reorchestrate într-o manieră acustică.
Rep.: Acum ceva ani Viţa de Vie era foarte prezenţă la televizor. Acum aţi dispărut. Ce s-a întâmplat?
A.D.: Am dispărut, bineînţeles. Din păcate, mass-media s-a transformat în ceva odios. Noi încercăm să ne ţinem departe de tot ceea ce înseamnă chiloţăreală, bârfe şi scandaluri mediatice. Nu facem un divertisment facil şi din cauza asta relaţia noastră cu televiziunea este extrem de minimalizată. Apelăm la serviciile televiziunilor în momentul în care avem un material de promovat. În rest, avem o bază de fani foarte devotaţi cu care ţinem legătura pe internet, pe pagina noastră de Facebook. Pe cine interesează Viţa de Vie ştie unde să ne găsească.
„Facem muzică după regulile noastre şi nu după regulile pieţei”
Rep.: Spuneai într-un interviu că eşti scârbit să constaţi că muzica este tratată ca o târfă….
A.D.: Îmi păstrez opinia, dar vreau să stau departe de lucrurile negative pentru că ele mă influenţează într-un mod negativ. Îmi dau o energie negativă şi nu vreau. Noi ne vedem de muzica noastră, o facem aşa cum considerăm noi, după regulile noastre şi nu după regulile pieţei. Probabil ăsta este unul dintre motivele pentru care Viţa de Vie este încă pe piaţă după 16 ani. Pentru că avem regulile noastre.
Rep.: Vorbeşte-mi despre colaborările făcute de Viţa de Vie cu cei din hip-hop?
A.D.: Ţi-am spus că suntem o trupă atipică. Avem un singur produs de vânzare şi acela este muzica noastră. Nu am recurs la colaborări ca la nişte strategii de marketing. În 2001 veneam după albumul Fenomental şi eram foarte influenţaţi de mişcarea hip-hop de la noi şi din străinătate. Tot timpul am cochetat şi cu muzica electronică prin filiera ei rock industrial. Am făcut nişte piese care sunau mult înspre hip-hop sau mult înspre electro. De cât se ne prefacem noi că facem ceva ce nu ştim, am zis: „Hai, să colaborăm cu nişte prieteni!”. Eram prieteni şi cu Paraziţii şi cu Şuie Paparude şi aşa a apărut albumul, făcut de dragul muzicii şi nu al colaborărilor.
{vsig}articole/2013/01/28/vita{/vsig}