Mani Neumann, despre Phoenix: „Nicu Covaci este ca un bull terrier. Nu poţi schimba oamenii, aşa că mai bine laşi legenda să meargă mai departe”(foto/video)

            Virtuozitate, doi mari instrumentişti şi un fascinant joc de lumini – aşa ar putea fi descris pe scurt impresionantul concert al celor de la Farfarello susţinut duminică la Buzău. Proiectul ce poartă numele unui personaj mitologic l-a adus în faţa buzoienilor pe celebrul violonist Mani Neumann, fost component al trupei Phoenix, care momentan cântă alături de Ulli Brand, considerat a fi printre cei mai buni chitarişti din Europa.

            Din păcate însă, evenimentul organizat de ADRENALITERA şi găzduit în fostul No Limit nu s-a bucurat de atenţia unui public atât de numeros pe cât ar fi meritat un concert de acest nivel. În faţa a apoximativ 150 de persoane, cei doi artişti au creat un periplu prin muzica mai multor popoare, o combinaţie romantică de folclor est-european şi influenţe contemporane: muzică tradiţională, rock şi muzică clasică.

            Vizibil impresionat de reacţia sălii, cel supranumit „Violonistul Diavolului”, Mani Neumann, a acceptat să vorbească despre amintirile care îl leagă de legendara Phoenix, trupă din care, în urma neînţelegerilor, astăzi a mai rămas doar liderul Nicu Covaci.

 

            „Du-te jos, că sunt nişte nebuni! Trebuie să le asculţi muzica!”

           

            „Cum am ajuns la Phoenix? În anul 1979, Nicu (n.r. – Nicu Covaci) se stabilise în oraşul meu natal, în Germania, după ce se despărţise de ceilalţi membri. Rămăsese alături doar cu un prieten român: Bubi Dobrozemsky şi un neamţ care cânta la vioară. Ei repetau într-un magazin de muzică. Eu am intrat în acel magazin, pentru că vroiam să cumpăr ceva şi patronul mi-a zis: <Du-te jos, că sunt nişte nebuni! Trebuie să le asculţi muzica!>. Am zis, hai, să vedem despre ce este vorba. Am ascultat prin uşa închisă şi a fost ca o vrajă. Mi-am spus: <Asta este muzica mea!>. Am deschis uşa, mi-am dat seama că îl cunosc pe violonistul lor, care era mai mare ca mine, dar ne ştiam din orchestra şcolii. Nicu s-a uitat la mine şi l-a întrebat pe violonist cine sunt. <Este cel mai bun violonist din oraş>, a spus fostul meu coleg. Atunci, Nicu mi-a  zis: <Hai, să te vedem!>. După cinci minute deveneam membru al trupei Phoenix”,  a declarat Mani Neumann.

            Întrebat cum comentează divergenţele apărute în interiorul legendarei trupe, artistul a dat un răspuns elegant.

            „Nicu împlineşte în curând 70 de ani, aşa că putem spune că îmbătrâneşte. Ioji (n.r. – Josef Kappl) s-a retras, Ţă (n.r. – „Ţăndărică” Ovidiu Lipan) a împlinit acum câteva zile 60 de ani, eu am 55 de ani, sunt cel mai tânăr, dar am intrat târziu în trupă… Vorbim despre 50 de ani de Phoenix. Nu putem fi toţi precum Rolling Stones. În ceea ce îl priveşte pe Nicu, nu este uşor să lucrezi cu el şi totodată nici pentru el nu poate fi uşor să lucreze cu toţi aceşti oameni. După toată experinţa pe care a trăit-o aici şi în Germania, el a devenit precum un bull terrier, un luptător singur împotriva tuturor. Nu poţi schimba oamenii, aşa că mai bine îţi vezi de drum şi laşi legenda să meargă mai departe. Este cel mai bine aşa. Eu ascult ori de câte ori pot radioul în România şi am auzit cel puţin de două ori piesele Phoenix. Este perfect, asta înseamnă că legenda trăieşte”, a mai spus Mani Neumann.

{vsig}articole/2013/02/05/neu{/vsig}