Cititorii OPINIA au posibilitatea să-şi vadă tipărite cele mai interesante puncte de vedere pe care le-au postat drept comentarii la articolele apărute pe site-ul www.nope.opiniabuzau.ro ori pe care le-au trimis prin poşta electronică, precum şi solicitările pe care le adresează redacţiei în vederea obţinerii unor sugestii pentru rezolvarea problemelor care îi frământă. Rubrica de faţă se vrea un dialog permanent cu dumneavoastră, pe care îl vom purta atât prin intermediul ediţiei tipărite, cât şi prin cel al ediţiei on-line a ziarului OPINIA.
Semnatarul rubricii de astăzi este medicul primar de medicină internă Emilian Doniga, de la Spitalul CFR Buzău, care ne-a trimis spre publicare următorul text:
Ce frumos sună: Spitalul CFR Buzău
Motto: ,,Omenie, floare rară”
Am venit în miez de vară/De la Berca, de la ţară,
La Spitalul CFR/Să mă tratez repede.
Căci la Spitalul Judeţean/Poţi să stai chiar şi un an
Fiindcă pleci cum ai venit/Netratat şi necăjit.
Dar aici eu am găsit oameni dragi/Ce mi-am dorit
Şi cu suflet şi cu milă/Toţi cu inima blajină
Ce ne-alină durerile/Să ne revină puterile
Să ne reamintim cu tristeţe/De anii frumoşi ai tinereţii
Ce-au trecut ca nişte hoţi/Şi ne-mbătrânesc pe toţi.
Omenie, floare rară/Creşte numai pe la ţară,
Dar a crescut şi la Spitalul CFR Buzău/Prin grija lui Dumnezeu.
(Duran Stănica, pacient)
Sunt Dr. Doniga internistul, de peste 30 de ani lucrez la acest spital şi am evoluat an de an înspre mai bine, sprijiniţi esenţial de Conducerea Spitalului CFR Galaţi, de care aparţinem : avem personal complet, de valoare, avem aparatură de ultimă oră, avem medicamente de toate felurile şi, mai ales, avem o clădire nouă, o bijuterie. Echipele de control venite în unităţile noastre au arătat managementul impecabil – nu avem niciun fel de datorii la momentul actual.
Cu toate acestea, aflăm din mas-media (ziare, TV), că Ministerul Transporturilor renunţă la serviciile noastre şi se dispensează cu uşurinţă de noi.
E momentul în care nu putem să ne întrebăm cum e posibil ca această muncă de atâţia ani, realizată cu pasiune şi dăruire, să nu fie preţuită pe măsură?
Cum oare e posibil ???
Dr. Emilian DONIGA