Sâmbătă, 16 februarie, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat cu un moment de divertisment, susţinut de Matincă Costea pe un text de Mircea Crişan, „La un telefon public” şi un text de George Mihalache, „Nu admit!”
A urmat lectorul de serviciu, Elena Şelaru, cu poezie. La prima lectură în Cenaclu, dna Elena Şelaru ne-a prezentat o poezie de dragoste, între teluric şi celest, din care nu lipsesc simbolurile creştine şi cele din mitologia egipteană, cu reminiscenţe eminesciene. Este o poezie romantică, sinceră, în stilul clasic, cu unele elemente care dau speranţă. Merită văzut dacă sensibilitatea domniei sale va evolua pe un drum propriu. O aşteptăm la o nouă lectură.
„Audierea de astăzi mi-a adus în minte pe fostul meu prof. din liceu, Posea, de la care aveai ce învăţa. Primul sfat: să uiţi tot ce ai citit, apoi să îţi aşterni propriile gânduri. Mi-a reţinut, totuşi, atenţia poezia <Fulgi de nea(nt)>. O selecţie trebuie făcută. Să uite tot ceea ce a citit. Să se elibereze de ecouri, să-şi descopere drumul propriu.” (Mihai Constantinescu)
„Consider o prezenţă în premieră de bun augur. Poezia se dovedeşte foarte bogată în metaforă, ceea ce, după părerea mea, îi conferă valoare literară. O aşteptăm şi în viitor.” (Matincă Costea)
„Apreciez în întregime poeziile Ne aduce şi ne prezintă o poezie de dragoste dezvelind interiorul domniei sale. Cei tineri vin şi ne umplu sufletele de bucurie. Poezia se aseamănă, ca patos, dăruire, cu poeziile lui Eminescu. O aşteptăm şi cu altă ocazie.” (George Anghel)
„Vin în ajutorul versurilor sale. O simt o visătoare, dar cred că aşa va rămâne, o visătoare: <Sunt o visătoare, / Dar cui îi pasă oare, / Că-n lumea asta mare, Se pierd iubiri în zare? O felicit şi să scrie după cum simte.>” (Valeria Popa)
„Eu constat că dna Elena Şelaru a făcut două alegeri: când s-a hotărât să scrie şi a doua, când s-a hotărât să vină la Cenaclu. O poezie bună. Îmi permiteţi şi două epigrame: una lui Păstorel Teodoreanu, „Păstorel Teodoreanu / A dat viaţă vinului. / Combinat cu lăutaru, / Dă nuanţă timpului” şi a doua lui Matincă Costea, „Pentru textu prezentat, / Îmi permit ai da un sfat: / Doar în cazuri de amor / Recomand a-şi lua sufleor.” (Dumitru Hangu)
„Poezia, jumătate din farmecul ei, a fost marcat de recitare. Nu trebuie neapărat să aibă multe strofe. Titlul la <Fulgi de nea(ant)> este inspirat şi îmi place ultima strofă.<Dansăm jocul morţii şi-al vieţii împreună, / Osiris ni-i tată şi Isis ni-i mumă, / În noi va renaşte flacăra vieţii / şi tot noi distrugem misterele morţii.>” (Genovel – Florentin Frăţilă)
„Să fie mai concisă, se lungeşte prea mult şi nu este necesar să facem risipă de cuvinte. Are o poezie profund feminină. Cel mai mult mi-a plăcut mi-a plăcut „Plouă în mine…”, este mai rotundă, mai bine lucrată.” (Laurenţiu Selegian)
„Poezia lecturată mi-a plăcut Îşi alege cuvintele din mai multe sfere de activitate. Eu iubesc poezia asta cu ritm şi rimă.” (Mihai Doina)
„Poezia este plină de poezie. M-a mişcat, este ca fond specifică vârstei, dezmiardă frumosul dând o dimensiune mare acestui sentiment, iubire. Am remarcat diversitatea versificaţiei şi forma expresivă a poeziei.” (Adrian Câmpeanu)
„Felicit pe dl Matincă pentru frumuseţea spiritului şi memoria domniei sale. Doamna scrie poezia unei domnişoare. A lecturat cu emoţie. Apreciez o dualitate, pământean religioasă, ne dezvăluie un Dumnezeu, dar şi zeităţi egiptene. Este pe drumul bun. Dragostea din poezia ei se şopteşte. Am apreciat <Amor celest> şi strofa a treia din <Fulgi de nea(nt)> Când intri-n verandă, pe holul pustiu, / Simt tremur în gambă şi simt focul viu, / Cum mă cuprinde de mijloc şi sâni / şi intru în transă ca zeii păgâni.” (Dan Mihail Zanfirescu)
„Admir pe dl Matincă şi l-am admirat şi când juca teatru. Referitor la lector, este un început bun. Să fie mai atentă la problemele de versificaţie.” (Florica Stănescu)
„O visătoare, o romantică, ne arată cum iubirile pleacă şi vin. Au ecouri eminesciene. Reiese sensibilitatea autoarei. Mi-a plăcut.” (Nicolae Constantinescu)
„Autoarea versurilor de astăzi m-a surprins prin felul cum şi-a exprimat, în mod direct, sentimentele pe care ţi le-a aşternut pe hârtie. Este firesc, este tema iubirii, autoarea ne aduce în faţă o iubire curată, sinceră. În versurile sale a reuşit să împletească elementul celest cu teluric, încât să obţină o poezie clasică tradiţională. <din punct de vedere al prozodiei, au rimă împerecheată şi încrucişată reuşită. Mi-au plăcut epitetele: <iubire seacă>, <sfântă muză>, <sfântă ploaie>, <sentimentul mistic>. Pentru început este bine şi recomand să nu abandoneze poezia. A demonstrat că poezia îi umple viaţa.” (Aneta Pioară)
„Poezia dnei şelaru este poezie. Are ritm, rimă, nu este forţată. Am descoperit de unde ar putea să urce poezia domniei sale, de la <Fulgi de nea(nt)>. Ar trebui să elimine folosirea în exces a conjuncţiei copulative <şi>. Să continue.” (Constantin Marafet)
„Este la început de drum. Este în căutare până îşi găseşte adevăratul drum.” (Ion Cojocaru)
La final dau cuvântul lui Marian Ilie:
„Ioan Marian, zis şi Don Pedro, e sămânţă de oltean dicotiledonat – cu două cotiledoane, adică: unul care duce spre Marin Sorescu şi altul care duce spre Tudor Gheorghe – acesta din urmă, consătean şi prieten de copilărie. Posesor al unui IQ situat undeva mult deasupra majorităţii, este un mucalit care dă spre îmbătrânire "ALTFEL trecând prin viaţă", împrăştiind în stânga şi-n dreapta "Zâmbete ALTFEL", după o carieră de peste două decenii în munca de informaţii, derulată tot sub brandul "Altfel" ("Despre Intelligence ALTFEL"). Am numit deja trei din cărţile sale, pe care le va lansa săptămâna viitoare la Buzău (miercuri 20 feb, ora 16.30, Biblioteca Judeţeană "Vasile Voiculescu") şi la Râmnicu Sărat (joi 21 feb., ora 17.00, Centrul Cultural "Florica Cristoforeanu") – trei artefacte epice în care autorul face din talentul de fin observator moştenit şi inteligenţa îndelung exersată liantul cu ajutorul căruia îmbină faptele cotidianului ca pe nişte cărămizi, construind cu minuţiozitate zidurile castelului sau princiar, de unde toate se văd ALTFEL. Don Pedro şi-a clădit castelul nu ca să se izoleze, ci pentru a se apăra pe sine şi frumuseţile lumii, din care se zbate să salveze ce se mai poate salva. Trecerea sa prin viaţă este un şir lung se incursiuni în cotidian, zâmbetele lui ALTFEL fiind de multe ori un râsu-plânsu neaoş românesc. Are un dar al povestirii cum rar întâlneşti, numai că, la el, povestirea este doar un pretext, un fel de dus-cu-vorba pentru a profita de neatenţia celor duşi, ca să poată fura stropul de frumos şi a-l pune în buzunar, spre a-l adăposti în castelul său, ori ca să dea din drum un rest, un gunoi, spre a face plăcută trecerea celorlalţi. ALTFEL, în castelul sau de certitudini, prietenul nostru de e-mail, Don Pedro, îşi desfată sufletul cu infuzii lirice de cea mai aleasă sorginte – de la muzica lăutărească la cea simfonică, de la poezia de dragoste la pamfletul social, de la ţambal la orchestra simfonică. E un altruist nevindecabil, fapt pentru care în urmă cu câţiva ani îşi construise o căsuţă albastră unde noi, navigatorii pe Internet, prieteni sau necunoscuţi, poposeam deseori, ca să ne oblojim sufletele: "La Palicarul Veselim" – o "FaroTaverna" gen Hanul Ancuţei, ca pentru marinarii spaţiului virtual. În locul căsuţei albastre se ridică acum castelul, parcă mai azuriu, la fel de primitor.
Pentru cine vrea să se convingă, prezentul mesaj ne oferă două linkuri – două intrări sub aceeaşi firmă, "La Palicarul Veselim". Te poţi oare veseli cu romanţa "În satu-n care m-am născut" sau cu concertul "Degeaba" al lui Tudor Gheorghe? Nu, dar, în mod sigur, te simţi mai aproape de Dumnezeu.
Buzoieni şi "râmniceni săraţi", nu rataţi întâlnirea cu Don Pedro!
Azi, nea Costel-cum era cunoscut tata-ar fi împlinit 89 de ani. A plecat în urmă cu 22 ani, pe când era cam cum sunt eu acuma. Pe când trăia, îl auzeam din când în când spunând că a fost "la un pahar de vorbă cu nea Ilie dascălul", la cârciuma din sat.
Azi, de ziua lui, un gând al fiului lui
http://lapalicarulveselim.wordpress.com/2013/02/15/recviem-pentru-tata/
Dar şi un gând al fiului lui nea Ilie dascălul, fiu care nu este nimeni altul decât Tudor Gheorghe, menestrelul nostru naţional
http://lapalicarulveselim.wordpress.com/2013/02/15/ca-n-am-putut-2/”
Sâmbătă, 23 februarie, începând cu ora 11.00, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi Aneta Pioară, cu teatru.