Am ales să vă scriu astăzi despre Teodor – Gheorghe Morariu, deputat ales în circumscripţia electorală nr. 10 Buzău, în legislatura 1996-2000 pe listele Convenţiei Democratice Române. Formaţiunea sa politică a fost Partidul Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat şi a făcut parte, timp de patru ani, din Grupul parlamentar PNŢCD-Civic-Ecologist.
A făcut parte din Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi a avut o activitate parlamentară bogată.
Este ardelean de la Viişoara şi este mândru de acest lucru. Dar nu s-a mândrit niciodată mai mult de calitatea sa de ardelean decât cu cea de râmnicean.
Economist, a fost coleg de facultate şi prieten al Oanei Morariu, râmniceana pentru care Teodor – Doru, cum îi spun cei apropiaţi – a venit pe meleagurile noastre şi cu care a întemeiat o familie frumoasă.
În primele luni ale anului 1990, a hotărât că e momentul să facă pasul spre politică şi l-a făcut spre PNŢCD. A construit opoziţia la FSN sau, ulterior, PDSR. A fost preşedintele organizaţiei judeţene a PNŢCD, secretar general şi trezorier al acestui partid, cel mai important om din judeţ în perioada 1996- 2000.
Om politic de tip realist, capitalist, cu o cultură generală solidă, cultură economică şi juridică. Om politic activ, energic, echilibrat, sociabil şi adaptabil la situaţii noi. Cinstit şi ambiţios, cu viziune şi fler politic, înconjurat de militanţi în adevăratul sens al cuvântului. A reprezentat nucleul dur din PNŢCD şi a reuşit să creeze, în municipiul Râmnicu Sărat şi în comunele limitrofe, organizaţii de partid puternice precum cele de la Buda, Valea Salciei, Balta Albă, Râmnicelu, Topliceni şi multe altele, care au dat 30 de primari şi aleşi locali.
Neintrarea în Parlament a Partidului Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat în anul 2000 a făcut ca luptele interne din partid de la Bucureşti să ia amploare şi, după ce Gheorghe Ciuhandu a câştigat preşedinţia partidului, Morariu a fost taxat dur, pe motiv că a negociat un protocol de fuziune cu Partidul Naţional Liberal, valabil la nivelul judeţului Buzău. Doru Morariu a fost demis din toate funcţiile şi exclus din partid.
După ce a încercat să ofere un umăr liberalilor buzoieni – care se pare că nu l-au dorit cu adevărat în preajma lor -, s-a întors în PNŢCD, pentru că, spunea la vremea aceea, are remuşcări şi conştiinţa încărcată. Şi aşa a făcut. S-a întors singur în partid şi nu a vrut să fie decât simplu membru.
S-a întors la catedră şi a creat o firmă de consultanţă financiară care îi asigură un venit decent. Munceşte mult, face foarte puţină politică. De ce oare?
Probabil că nu a uitat judecata prea aspră a râmnicenilor din campaniile electorale, care numai pentru faptul că a îndrăznit să-şi construiască o casă cu bani dintr-un credit l-au catalogat aşa cum nu merita? Să fie de vină dezamăgirea provocată de luptele intestine din partid care nu-şi mai aveau atunci rostul?
Oricum, este o pierdere pentru viaţa şi lumea politică, pentru că acest om chiar are ceva de spus. L-am cunoscut destul de bine şi am muncit alături opt ani, aproape zi de zi. Şi nu am regretat niciun moment din această perioadă.
Ba, dimpotrivă, este o mândrie şi o onoare!
Violeta VÎLCU este profesoară de Limba Latină la Liceul Teoretic „Ştefan cel Mare” şi director al Centrului Cultural „Florica Cristoforeanu”