Sâmbătă, 9 martie, în deschiderea şedinţei Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”, de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, l-a propunerea lui Constantin Marafet, s-a ţinut un moment de reculegere în memoria scriitorilor: Mihail Voicu şi Mircea Dinutz. Dumnezeu să-i odihnească! A urmat un scurt moment de divertisment susţinut de Matincă Costea, pe un text de George Topârceanu, „Ripostă” şi un text propriu, „O seară la dans”, cu aplauze la final.
A continuat lectorul de serviciu, Vasile Ghinea, cu poezie şi o cronică de întâmpinare la volumul „Ecoul tăcerii–epifanii stelare”, autor Nicoleta Milea, „Ascultând ecoul tăcerii”. Vasile Ghinea a creat o atmosferă plăcută, cu poezia în care cultivă, cu sensibilitate şi intuiţie, tandemul <idee-imagine>, în plus dovedind şi certe abilităţi de critic literar, într-un registru între eseu şi rigurozitatea ştiinţifică a genului, prezentând originalitate.
„Nu ne confruntăm cu un debutant. Vasile Ghinea are maturitate în domeniul creaţiei, iar poeziile lui reflectă miez filozofic, încărcate de metafore. La capitolul critică literară, consider că excelează”. (Matincă Costea)
„În ciuda faptului că am citit puţin din creaţia dlui Ghinea, totuşi, din ceea ce am audiat astăzi, din ceea ce am citit în volumul „Lacrima din ochiul singurătăţii”, am tras concluzia că dl Ghinea este un poet, un poet în adevăratul sens al cuvântului. Ideea poetică, în poezia modernă pe care o scrie, este diversă, este măreaţă, este aleasă şi desprindem din ea sensibilitatea autorului. <Mă aleargă haita de cuvinte, / până când ciolanele / mă abandonează / în ştreangul visului.> Frumos! Am întâlnit şi o <fantomă a durerii>. Infinitul, albastrul infinit apare în poezia <Efect>. Natura, legătura dintre om şi eternitate, există în poezie. Felicitări. Criticul literar Vasile Ghinea prezintă cu multă atenţie şi întră în universul poeziei, pe care o comentează, cu gândul, cu înţelepciunea sa şi scoate în relief valoarea şi măiestria autorului respectiv. Felicitări! Mă bucur că l-am cunoscut în cadrul şedinţelor de Cenaclu”. (Aneta Pioară)
„Fac o paranteză, pe 7 martie 2013, am participat la Jitia, în calitate de reprezentant la Cenaclului „Alexandru Sihleanu”, la dublul eveniment, <Ziua Femeii> şi lansarea primului număr al revistei <Jitia, tradiţie prin cântec şi dans popular>, revistă scoasă, într-o frumoasă formă grafică, cu concursul Şcolii Gimnaziale Jitia. Referitor la lectorul de serviciu, am compus o epigramă: „M-a surprins Vasile Ghinea, / mai şarmant şi mai discret, / Înarmat cu poezia / Şi mantia de poet”. (Dumitru Hangu)
„Încep prin a mulţumi dlui Ghinea pentru poezia „Poetul” <Un pumn de lut însufleţit, / înnebunit de geniul Tău, / înnebunit de zare, / înnebunit de tot ce-i necuprins, / de tot ce-i lacrimă şi dor>, deoarece ne defineşte, ne arată ce înseamnă a fi poet. În poeziile sale autorul ne trece prin cele două lumi, lumea văzută şi cea nevăzută, spirituală. În aceste poezii trăim două stări sufleteşti: când ajungem la entuziasm, când ajungem la tristeţe. Îmi place poezia „Amurg” <Trosneşte grinda ruginind tăcerea / în fire de păianjen, / exil arid de aripi frânte, / în scârţâit de paşi / iubirea toarce amintiri>. În general, toate îmi plac. Are mână şi de cronicar, şi va rămâne în istoria Râmnicului. Îl felicit!” (Nicolae Constantinescu)
„Versuri solide, sănătoase, primăvăratice, pline de sevă poetică, explozie de forţă de inspiraţie poetică. Omul Ghinea şi Eul său poetic se prezintă în aceste poezii într-o simetrie conceptuală aproape perfectă. Ca formă, versificaţia este originală prin mărimea strofelor şi lungimea versurilor, variabilă de la versuri scurte şi foarte lungi, alexandrine. Fiecare strofă are un titlu în jurul căreia gravitează întreaga idee”. (Adrian Câmpeanu)
„De fiecare dată când îl ascult îmi dă senzaţia că mă aflu într-un târg medieval din Evul Mediu întunecat, iar el, îl găsesc ca pe un vrăjitor ce îmi vinde un elixir ciudat. Are un zbor întrerupt, întrevede cerurile, dar se termină întrând adânc în iad, îi simt chinul la care îl supun cuvintele şi formula din care fabrică elixirul, şi o părere de rău, speranţa, oferă nişte stări care mă răscolesc. Felul în care face critică este o poveste despre acea poezie, despre poezia autorului. În acelaşi timp se întrevăd şi elemente de erudiţie cu asemănările şi dă o stare, e ceva bine scris. Felicitări! (Dan Manciulea)
„Ce a citit astăzi este sfera lumii, lumi fantastice, vers frumos. Poezia lui Vasile Ghinea este ca un diamant şlefuit cu migală, uneori dă senzaţia că nu mai are margini, lasă numai poezia pură. El se lipseşte şi lasă, undeva în univers, versuri memorabile. Pentru mine este un poet autentic, un poet adevărat. Creează stări diferite, poezia trebuie citită în linişte. Autorul şi-a făcut datoria. Vasile Ghinea şi-a găsit drum. La ora actuală este cel mai mare critic literar pe care l-a „durut” plaiul râmnicean. Ceea ce face Vasile Ghinea, trăieşte poezia celuilalt, este fenomenal. Are o înţelegere mare pentru poezie. S-a născut cu poezia în sânge. Ca şi critic este important. În critică are un drum al lui, bătătorit cu diamante. Mă impresionează. Are privirea ageră, despică cuvântul, vede enorm. Dintr-un cuvânt face rogvaiv. Este o personalitate a Râmnicului Sărat.” (Constantin Marafet)
Atmosfera plăcută, creată de Matincă Costea şi lectorul de serviciu, a fost completată, în final, de Dan Manciulea şi chitara sa, cu melodii proprii şi melodii pe versurile renumitului poet Adi Cusin (26 ian. 1941, Gleiwitz, Germania – 21 aprilie 2008, Bucureşti).
Sâmbătă, 16 martie, începând cu ora 12.00, la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu”, în colaborare cu Cenaclul „Alexandru Sihleanu”, vor fi lansate două cărţi: „Duhovnicul – un prieten de suflet”, autor Sava Bogasiu (pr. prof. dr. Mihail Milea) şi „Umbra singurătăţii”, autor Aneta Pioară.
Vasilică Scarlat