La sfârşit de februarie, lună când am comemorat zece ani de la dispariţia fondatorului cotidianului OPINIA, jurnalistul şi scriitorul Corneliu Ştefan – dar şi 23 de ani de la prima apariţie a acestui ziar – Consiliul Local Municipal
l-a nominalizat pe Maestru drept cetăţean de onoare al Buzăului. Un gest cât se poate de firesc, veţi spune, chiar dacă a venit cu cel puţin un deceniu întârziere, dar şi un gest surprinzător pentru o municipalitate care refuză, încă, să „boteze” o stradă a oraşului cu numele Seniorului Corneliu Coposu.
Trecând peste latura pecuniară a acordării titlului – cetăţenii de onoare ai municipiului sunt scutiţi de plata taxelor şi impozitelor locale -, dar care văd că este unul dintre motivele serioase ale îmbulzelii anuale a celor care aspiră la acesta, te aştepţi ca lista care se îmbogăţeşte an de an cu nume din toate domeniile de activitate, să fie un adevărat opis al oamenilor care fac cinste acestui oraş, fie că activează pe aceste meleaguri, fie aiurea în ţară sau în lume, unde poartă cu cinste numele de buzoian.
Parcurgând, încă o dată, lista de care am pomenit mai sus, cad pe gânduri întrebându-mă ce ar spune Maestrul astăzi, când este cetăţean de onoare cu acte în regulă al Buzăului.
Cu siguranţă, s-ar simţi mândru că numele său se alătură de cele ale lui Vasile Voiculescu, Silviu Neguţ, Jean Pierre Van Der Meiren, Bucur Chiriac, Valeriu Nicolescu, Ion Caraion, Margareta Sterian, Dionisie Romano, Gheorghe Tattarăscu, Bazil Iorgulescu, Alexandru Marghiloman, George Emil Palade, Grigore Baştan, Constantin Angelescu, Aurelian Radu, Eleodor Nichita, George Banu şi Adrian Vasilescu.
S-ar fi bucurat să fie alături de colegi de breaslă precum Dorin Ivan, Călin Gheţu, Viorel Frâncu, Nicolae Peneş, Marin Ifrim, Florentin Popescu, Alexandru Oproescu, Gheorghe Istrate şi Dumitru Ion Dincă.
Însă, oare ce ar spune maestrul astăzi, când a ajuns pe acelaşi opis cu un fost senator de Buzău – legat de judeţul nostru doar prin faptul că a absolvit liceul în oraşul Miticilor de la cârciuma lui Caragiale din gară şi nu în cel al lui Leonida Condeescu -, bănuit în permanenţă de o ciudată schimbare la faţă, din verde în cafeniu şi apoi în galben, cel care a dorit cu tot dinadinsul să-l vadă în puşcărie şi cu „ziarul de infractori închis”?
Oare ce ar spune maestrul astăzi, când a ajuns pe acelaşi opis cu un fost înalt prelat ortodox, trecut şi el la cele veşnice, care-i trimitea ameninţări prin câţiva dintre actualii viitori consilieri eparhiali epuraţi că „dacă nu se linişteşte îl va exclude din sânul poporului creştin”?
Oare ce ar spune maestrul astăzi, când a ajuns pe acelaşi opis cu un fost inspector general şcolar, migrator politic cu acte în regulă, care, ultima oară şi-a trădat partidul şi colegii consilieri locali, în urmă cu un an, tocmai pentru a primi acest titlu?
Dincolo de ceea ce ar gândi, nu ar spune decât „Ei, băieţii, ce să facă şi ei?”. Şi, cu siguranţă, ar căuta citatul din Caragiale potrivit situaţiei. Şi, poate, ar mulţumi cerului că un alt fost senator de Buzău este duşmanul declarat al primarului şi nu poate nici visa că, în viitorul apropiat, va ajunge pe lista în cauză.