Cristi Cucu, buzoianul care a ajuns să reprezinte România în limba lui Cicero, ambiţionat de un 6 la Latină

Este al doilea an conse­cutiv când buzoianul Cristi Cucu face parte din lotul internaţional al României la olimpiada de Limba Latină, echipă care a câştigat recent locul II pe naţiuni la Sulmona, Italia. Elev al Colegiului „B. P. Hasdeu”, Cristi nu este doar unul dintre cei mai buni liceeni români la Latină, ci şi cel mai bun olimpic din România la Limba Germană.

Oricât de greu ar părea de crezut, buzoianul mărturiseşte că nu depune vreun efort ieşit din comun, iar secretul rezultatelor sale este dat de studiul individual, în afara orelor de clasă. Nu se consideră un tocilar sau un tânăr care a fost nevoit să renunţe la vreo distracţie pentru a fi olimpic. Când vine vorba despre capacitatea de a face faţă la două olimpiade naţionale (ambele încheiate cu premiul I) nici nu se gândeşte să invoce studiul intens, ci povesteşte cum a fost nevoit să profite de cele câteva ore pe care le-a avut la dispoziţie pentru a ajunge de la Botoşani la Arad, acolo unde erau organizate competiţiile.

Uşor dezamăgit de sistemul românesc de învăţă­mânt, buzoianul visează să devină interpret în Parlamentul European, iar până atunci şi-a propus să continue studiul limbilor străine, dacă se poate la o universitate din Germania.

 

Rep.: De unde pasiunea ta pentru latină?

C. C.:Este o poveste destul de ciudată. Eu sunt la profil umanist şi totul a început în clasa a IX-a, când am luat un şase la Latină. Nu prea învăţasem, eram şi neexperimentat…. Mi-am spus atunci că trebuie să învăţ mai mult pentru ca Latina să nu devină o problemă pe parcursul liceului. Doamna profesoară Eugenia Hristache a început să organizeze centre de excelenţă sâmbăta la şcoală. Am început să particip şi am văzut că mă descurc şi am început să mă pregătesc pentru olimpiadă…

Rep.: Povesteşte-mi cums-a format lotul naţional al României pentru Limba Latină?

C. C.:Lotul a fost format din şase, iar dintre ei, în baza punctajului, m-am clasat al II-lea. În cadrul fazei naţionale a olimpiadei naţionale la limba latină există o probă de baraj. Aşa s-a format lotul naţional al României compus din cei şase olimpici. La nivel internaţional există două competiţii pentru limba latină, una la Sulmona şi alta la Arpino. Anul trecut am ales să dau proba pentru Arpino şi m-am calificat, iar anul acesta am ales să merg la Sulmona.

 

„Latina = matematica Filologiei”

 

Rep.: Cum ţi s-a părut concursul internaţional din Italia?

C. C.:A fost foarte greu. Subiectele sunt făcute de aşa natură încât să scoată tot ce e mai bun în tine. Au fost cinci ore de lucru, perioadă în care am avut de tradus un text de Ovidius şi apoi să îl comentăm. Textul dat a fost foarte greu, cu multe subtilităţi…

Rep.: Nu te-ai gândit că latina nu te ajută destul într-o viitoare profesie?

C. C.:Ba da. Nu trebuie însă să ne aşteptăm la un rezultat imediat. Latina te ajută indirect. Te ajută de exemplu să înţelegi mai bine şi mai uşor limbile străine, italiana, franceza… Totodată, la profilul uman din clasa a XI-a nu mai faci matematică, fizică sau chimie şi Latina devine astfel un fel de matematică a profilului Filologie. Şi ai nevoie de ea, pentru că îţi dă rigoare şi concizie minţii.

 

Rep.: Cât trebuie să te pregăteşti pentru a ajunge la nivelul tău?

C. C.:Foarte mult, pentru că noi românii plecăm cu dezavantajul că avem o singură oră de Latină pe săptămână. În statele germanice se fac chiar şi cinci ore pe săptămână. Eu am posibilitatea să mă pregătesc şi la centrul de excelenţă de la liceu, dar studiez şi acasă.

 

„Am trecut pe acasă doar o jumătate de oră”

 

Rep.: Ai obţinut şi locul I pe ţară la olimpiada de Germană. A fost mai greu?

C. C.:A fost o întreagă poveste. Mi-am dorit mereu să merg la olimpiadă la Germană, pentru că studiez această limbă din clasa a V-a. În clasa a IX-a şi a X-a m-am clasat pe locul doi pe judeţ şi nu am putut merge mai departe, iar anul trecut, deşi m-am calificat la faza naţională, nu am putut merge, pentru că examenul coincidea cu cel la Latină. Anul acesta a trebuit să profit de o diferenţă de două ore între trenuri. Am plecat de vineri la Latină, la Botoşani, m-am întors marţi la ora 18.00 şi la ora 20.00 a trebuit să iau trenul spre Arad, unde se ţinea olimpiada de Germană. Am trecut doar jumătate de oră pe acasă, cât să îmi iau nişte haine şi am fugit la Arad.

Rep.: Cât de costisitor este să fi olimpic? Mulţi spun că, dacă aveau părinţii lor bani de meditaţii, poate şi ei erau olimpici.

C. C.:Nu este costisitor, mai ales că eşti sprijinit financiar şi de Guvern. De exemplu, pentru competiţia interna­ţională am avut şi o anumită diurnă. Este un mit ăsta. Pentru olimpiadă nu ai nevoie de pregătire. La Germană am învăţat la clasă cu doamna profesoară Erica Ungureanu şi dânsa m-a încurajat să lucrez şi acasă. Ăsta este secretul, trebuie să înveţi şi singur.

Rep.: Mai ai timp şi de distracţii?

C.C.:Da. Mă întâlnesc cu prietenii, vorbim… Nu mă afectează deloc. Oricum aş fi pierdut timpul cumva. Aşa, cu Latina, simt că fac ceva care mă ajută.

 

„Când te întâlneşti cu viaţa, nu te ajută definiţiile”

 

Rep.: Te-ai gândit la ce ­fa­cultate vrei să mergi?

C.C.:Aş vrea să merg la Limbi Străine, pe Germană. Aş încerca să aplic şi pentru Universitatea Freie din Berlin. Dacă voi fi acceptat, voi alege să studiez în Germania. Există o mai mare

deschidere în străinătate, programa este mult mai diversificată…

Rep.: La o profesie te-ai gândit?

C. C.:Mi-aş fi dorit să de­vin interpret în cadrul Uniunii Europene. Este un vis al meu.

Rep.: Un tânăr de vârsta ta resimte probleme legate de disfuncţia unor instituţii ale statului?

C.C.:Da. Mi se pare că România trece printr-o situaţie critică şi nu văd cum şi-ar putea reveni în viitor. Nu văd nicio portiţă. Aş schimba tot sistemul de învăţământ.

L-aş face mai practic, pentru că la noi au rămas încă urme ale comunismului. Avem prea multă teorie şi nu se pune accentul aproape deloc pe practică, aşa cum se întâmplă în străinătate. Din păcate, atunci când te întâlneşti cu viaţa, nu te va mai ajută definiţia, ci ceea ce ai învăţat practic.