Este prima versiune oficială a regionalizării care va ajunge pe masa Guvernului
România ar putea fi împărţită în 7 sau 8 regiuni, luând în calcul influenţele culturale, migraţia populaţiei, stadiul de dezvoltare zonală, dar şi numărul de locuitori recomandat pentru fiecare regiune, conform raportului Consiliului Consultativ pentru Regionalizare. Regiunea din care ar trebui sa facă parte Buzăul se va numi „Regiunea Dunărea de jos”.
Este prima versiune oficială a regionalizării care va ajunge pe masa Guvernului
România ar putea fi împărţită în 7 sau 8 regiuni, luând în calcul influenţele culturale, migraţia populaţiei, stadiul de dezvoltare zonală, dar şi numărul de locuitori recomandat pentru fiecare regiune, conform raportului Consiliului Consultativ pentru Regionalizare. Regiunea din care ar trebui sa facă parte Buzăul se va numi „Regiunea Dunărea de jos”.
Preluând modelul regionalizării din Polonia, ţara cu cea mai mare rată de absorbţie a fondurilor europene, România ar putea fi împărţită în regiuni cu o populaţie medie între 2,4 şi 2,7 milioane de locuitori, în funcţie de numărul de regiuni, 7 sau 8.
„Construirea regionalizării din 2013 în România şi prin raportare la modelul polonez statuat prin reforma din 1998 trebuie să aibă în vedere nu numai situaţiile de similaritate, ci şi pe cele de diferenţiere contextuală între cele două ţări”, se arată în raport.
Documentul prezintă o nouă hartă a României regionalizate, cu 7 sau 8 regiuni, în funcţie de modul în care Bucureştiul va fi repartizat. Potrivit raportului CONREG, România va fi împărţită în:
1. Muntenia Sud, regiune care ar putea cuprinde şi regiunea Bucureşti (Regiunea 8)
2. Dunărea de jos (Regiunea Sud-Est)
3. Moldova de Nord (Regiunea Nord-Est)
4. Transilvania Centrală (Regiunea Centru)
5. Transilvania de Nord Vest (Regiunea Nord Vest)
6. Banat Vest (Regiunea Vest)
7. Oltenia.
Decizia politică în stabilirea capitalei regiunii, neviabilă
Fluxul de migraţie a populaţiei ar putea fi punctul de plecare pentru calculul noilor capitale regionale ale României, menţionând totodată că, în raport, sunt folosite informaţii ale migraţiei locuitorilor României din anii 1992 şi 2002. „Analiza pricipalelor fluxuri de migraţie indică în mod clar principalele centre ale regiunilor funcţionale. Decizia pentru locul de plasare a centrelor administrative ale noilor regiuni nu decurge, însă, automat, din această constatare. Este necesară o abordare separată în care să fie luate în seamă şi alte criterii“, se mai arată în document, care menţionează următoarele criterii: centralitatea geografică a oraşului capitală în regiune; infrastructura care îl leagă de restul judeţelor; starea infrastructurii locale pentru comunicare; spaţii publice pentru instituţiile administraţiei.
„Oricum, în afara unei grile de criterii care să ducă la o decizie întemeiată nu poate fi rezolvată problema localizării centrelor administrative ale regiunilor. O decizie strict politică pe această temă este puţin probabilă să fie viabilă“, precizează raportul. Redesenarea României în regiuni va fi calculată şi în funcţie de starea actuală a anumitor zone din ţară. Raportul explică: „în estimarea gradului de funcţionalitate al regiunilor de dezvoltare înainte de a fi instituţionalizate ca regiuni administrative, este de luat în consideraţie şi nivelul lor de urbanizare“. Raportul mai arată că „regiunile cu grad redus de urbanizare vor fi obligate să adopte, ca regiuni administrative, politici adecvate pentru reducerea deficitului de ocupare non-agricolă a populaţiei, de infrastructura de locuire modernă“.
Avantaje şi dezavantaje
Polonia a demonstrat că, susţinută de o lege puternică şi o structură organizatorică eficientă, absorbţia fondurilor europene poate depăşi nivelul de 80%, un rol important în succesul acestui program jucând şi regiunile, dar şi concentrarea programelor europene sub aripa unei singure instituţii. Varianta poloneză are, prin urmare, avantajul unei mobilizări mai uşoare a fondurilor şi costuri mai reduse pentru contribuabili. Însă, principala provocare va fi dezvoltarea aproximativ egală a regiunilor. Dacă fiecare nouă diviziune administrativ-regională nu va cuprinde atât judeţe bogate, cât şi sărace, atunci se va crea o discrepanţă vizibilă. În plus, ideal ar fi ca să existe în fiecare regiune cât mai multe industrii şi locuri de muncă variate. Un alt pericol este legat de alocarea inechitabilă a resurselor în interiorul regiunilor, având în vedere tendinţa alocării mai mari către centru, respectiv către capitale. Însă, pentru a combate acest fenomen, vicepremierul Liviu Dragnea a anunţat deja că ar putea exista mai multe capitale pentru o regiune.
Consiliul Consultativ pentru Regionalizare (CONREG) este un organism constituit de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP), pentru demararea procesului de elaborare a cadrului normativ necesar organizării şi funcţionării regiunilor, organism cu rol strategic, cu scopul de a propune profilul viitoarelor regiuni administrativ-teritoriale cu rol strategic, cu scopul de a propune profilul viitoarelor regiuni administrativ-teritoriale. Acesta va asigura expertiza de specialitate în domenii precum sociologie, istorie, demografie, economie şi finanţe publice, practicieni şi specialişti din mediul universitar şi academic, administraţie publică şi societate civilă.