Victor Ponta a făcut, ieri, o mişcare abilă, poate cea-mai-cea din cariera de co-preşedinte al Uniunii Social Liberale. Nu a rupt, cum multă lume s-a aşteptat – şi a sperat! – protocolul alianţei socialiste, ci l-a suspendat. Adică l-a pus în cui până la „updatarea” acestuia. |n tot acest timp, Antonescu a mimat că este cât se poate de relaxat, chiar dacă am văzut cu toţii cât de uşurat a răsuflat la auzul deciziei colegului său social-democrat.
Motive de uşurare a avut liderul Partidului Naţional Liberal, dar mă îndoiesc că este conştient că uşurarea aceasta este doar una pe termen scurt şi că toată tevatura din ultimele zile îl va costa enorm. Spuneam că somnorosul naţional a răsuflat uşurat, căci ruperea protocolului Uniunii Social Liberale ar fi însemnat, automat, excluderea liberalilor de la guvernare, chestiune care, în mod cert, ar fi provocat o revoltă a ciolănarilor liberali de la centru şi din teritoriu şi care ar fi condus, rapid, la pierderea poziţiei de preşedinte al PNL. A mai răsuflat uşurat şi la auzul atât de plăcutei înşiruiri de vorbe „Crin Antonescu rămâne candidatul USL la preşedinţie”, vorbe pe care Victor Ponta a ajuns să le rostească atât de des, încât pare că a început să credă în propria minciună.
Este însă evident că social-democraţii nu vor înghiţi atât de lesne afrontul liberal adus lor prin mâna şi prin vocea senatorului Sorin Roşca Stănescu. Şi nici replicile recente ale lui Crin Antonescu, care le spunea alor lui că PNL a rămas singur în faţa PSD şi a unor instituţii internaţionale (curat european, nu?). Iar acum, ruperea reală a Uniunii Social Liberale este mai actulă ca oricând. Că PSD nu a profitat, acum, de ocazia oferită de liberali, aceasta este altă poveste: nu au încă toate apele aşezate în ceea ce priveşte o guvernare fără PNL. Mai au nevoie şi de ceva timp pentru ca, inclusiv la alegerile europarlamentare, să atribuie liberalilor vina că oamenii o duc din ce în ce mai prost sub guvernarea alianţei socialiste. Vor rupe USL, însă, fără scrupule, iar momentul nu este foarte îndepărtat. Şi tot atunci, poporul pesedist va percepe drept o izbăvire şi faptul că Victor Ponta se va „sacrifica” şi va candida la preşedinţie.
Stau însă şi mă minunez văzând cum Crin Antonescu visează încă la caii verzi de pe pereţii candidaturii sale la preşedinţie cu susţinerea întregii Uniuni Social Liberale.