Luna aprilie a adus, la Râmnicu Sărat, trei serii de participanţi în proiecte internaţionale cu gazde diferite: organizaţiile de tineret ONIX, ATCE-Speranţa Râmniceană şi Primăria Podgoria.
ATCE-SR a iniţiat, în octombrie 2012, o idee care urmărea să adune 36 de participanţi din România, Turcia, Albania, Italia, Germania şi Moldova pe meleaguri râmnicene, în perioada 19-28 aprilie, pentru a lua parte la o serie de ateliere de lucru ce abordau discriminarea, cu specificitate pe anumite tipuri ale acesteia, manifestate mai puternic în fiecare ţară implicată.
Ţinta proiectului a fost crearea contextului în care tinerii să împărtăşească informaţii, opinii, experienţe, pentru ca toţi să înţelegem mai bine ce declanşează discriminarea şi cum pot acţiona tinerii pentru prevenirea ei. Pe numele lui „Solidarity and Understanding Between Neighbours – SUN” (Solidaritate şi înţelegere între Vecini – SOARE), proiectul a fost organizat în contextul Programului „Tineret în Acţiune” şi finanţat de Comisia Europeană.
Acum, după implementarea activităţilor internaţionale la Centrul de Tineret FORTES, după cunoaşterea colegilor din ţările partenere, după interacţiunea cu „şcolăreii” de la Grădiniţa „Orizont”, unde doamna Nina Beldie ne-a invitat cu mare drag, după organizarea carnavalului în parcul mare din Râmnicu Sărat, pot spune că ne-am atins obiectivele. Şi soarele chiar a venit în proiect; după zile înnorate, noi ne-am bucurat de soare la activităţile outdoors.
Tinerii participanţi au venit deschişi pentru a împărtăşi situaţia din ţara sau din comunitatea lor, ceea ce a ajutat la construirea sentimentului de apartenenţă la spaţiul european ca spaţiu comun; a dispărut preconcepţia cum că există „ţări cu probleme” şi „ţări perfecte fără dificultăţi”. Am descoperit împreună ce ne leagă, ca nevoi umane şi ca eforturi de a respecta drepturile omului şi de a promova toleranţa şi acceptarea diversităţii.
Una dintre cele mai importante sesiuni a fost cea în care tinerii de naţionalităţi diferite au avut de pregătit câte un interviu pentru anumite persoane din comunitate care lucrează cu grupuri şi mase de oameni pentru a descoperi realitatea locală din perspectiva unor cetăţeni care, prin natura muncii lor, reuşesc să obţină o imagine de ansamblu. Astfel, echipele i-au intervievat pe Sorin Cîrjan (viceprimar municipiul Râmnicu Sărat), Nina Beldie (educatoare şi consilier local), Emilian Burlacu (director Poliţia locală), Violeta Vîlcu (manager Casa de Cultură „Florica Cristoforeanu”, profesor la Liceul Teoretic „Ştefan cel Mare”), Mihaela Popescu (directorul Serviciului Public de Asistenţă Socială), preotul David (preot în religia creştin-ortodoxă la parohia din cartier Sârbi), Forţu Macovei (director economic Primăria Râmnicu Sărat), Manuela Davidoiu Vagyaş (secretar delegat Municipiul Râmnicu Sărat), Marian Neaţă (consilier local), Nicolae Bratu (profesor la Colegiul Naţional „Alexandru Vlahuţă”). Tinerii străini au învăţat să întrebe ce îi interesa în limba română, iar invitaţii noştri şi-au expus opiniile şi experienţa pe respectivele întrebări. La finalul sesiunii de interviuri, participanţii au fost foarte satisfăcuţi de faptul că proiectul i-a adus în contact cu realitatea şi cu persoane atât de variate, au înţeles mai bine o parte din cultura locală, şi au fost recunoscători că invitaţii noştri şi-au făcut timp pentru a-i cunoaşte.
O altă activitate motivaţională a fot cea în care, pe echipe, ne-am imaginat comunitatea ideală în care am vrea să trăim şi care ar putea fi rolul nostru în construirea acelei comunităţi. Concluzia a fost că acea comunitate nu este o utopie şi că noi, prin propriile capacităţi şi interese, putem contribui la transformarea societăţii în care trăim, în acel oraş sau acea ţară, în care oamenii sunt toleranţi şi relaţiile interumane sunt bazate pe respectarea libertăţii proprii şi a celorlalţi.
Prin interacţiune, activităţi de educaţie non-formală, joc şi deschidere către nou, cei 36 de voluntari au ajuns să îşi demitizeze anumite opinii formate din lipsă de informaţie, să fie mai deschişi către interacţiune şi să considere diversitatea ca o proprietate firească a lumii.
Personal, îmi amintesc că la carnaval am lucrat cu mulţi copii în parc, dintre care unul m-a întrebat de ce eram noi îmbrăcaţi în acel mod, întrebare justificată, de altfel, din moment ce noi întruchipam diferite personaje care sunt, în unele cazuri, subiect al discriminării. L-am întrebat dacă vedea două persoane identice în grupul nostru. După ce mi-a spus că nu vedea doi la fel, i-am explicat frumuseţea diversităţii şi cum valoarea noastră adăugată în abundenţa şi minunăţia lumii vine tocmai din faptul că suntem diferiţi. Ce-ar mai fi dacă toţi am semăna unul cu celălalt? La care puştiul, de aproximativ patru ani, a răspuns: „Nu ar fi frumos, am fi toţi copii (replici, n.r.)şi nimeni nu ar fi original”.
Dacă un copil de patru ani înţelege că bogăţia şi puterea lumii vine din complementaritate şi diversitate, eu am speranţa că generaţiile care urmează se vor dezvolta frumos şi vor creşte o lume pozitivă şi mai deschisă, şi că SOARELE va fi „dat mai departe”.
{vsig}articole/2013/05/23/proect{/vsig}
Daniela STRÎMBEI, manager de proiect