În urmă cu mai puţin de un an, se chema lovitură de stat. Tentativa Uniunii Social Liberale de a micşora drastic procentele de valabilitate şi de validare a referendumului – pe atunci se purta „suspendarea lui Băsescu” – era tratată ca atare de dreapta românească şi de lumea civilizată de pe continentele european şi american. Ce a urmat, ne amintim cu toţii, inclusiv de numărătoarea crucilor prin cimitire, de a rânjit a satisfacţie cu gura până la urechi nu doar Ion Iliescu, ci şi fantoma lui Bram Stocker, Cu ce ne-am ales?
Cu un pact de neagresiune între palate, care, probabil, promite linişte pentru chiriaşul de la Cotroceni şi în privinţa renunţării definitive la gândul suspendării până la sfârşitul mandatului său.
Şi cu o lege, votată ieri, care legiferează lovitura de stat de mai an. Adică un referendum va fi valabil dacă se vor prezenta la urne 30 la sută dintre alegători şi va fi valid dacă vor răspunde „Da” 25 la sută dintre cei prezenţi. Adică, ce înseamnă un sfert din nicio treime? Fix 7,5 la sută.
Iată cum va fi, deci, votată noua Constituţie a alianţei socialiste. Dacă exagerăm puţin, în plus, populaţia cu drept de vot a României, la 18,5 milioane de alegători, un calcul simplu ne arată că este suficient să îndeplinească cele două condiţii de mai sus un număr de 1,38 milioane de români, care vor fi votat „Constituţia lor”. A lor, a liberalilor şi a social-democraţilor, în niciun caz a românilor.
Acum mai puţin de un an se chema lovitură de stat. Acum cum se cheamă? Poate ne va răspunde preşedintele, în momentul în care va avea pe masă legea, spre promulgare.