Guvernul va renunţa la obligativitatea sistemului de plată a TVA la încasarea facturii pentru afaceri sub 500.000 euro (2,25 milioane de lei), după ce firmele mici şi mijlocii au reclamat faptul că, în locul îmbunătăţirii fluxurilor de lichidităţi (cashflow), se confruntă cu mari dezechilibre în derularea business-urilor.
Lipsa de predictibilitate a fluxurilor de bani, sincopele de lichiditate generate de plata aleatorie a taxei, precum şi pierderea contractelor comerciale cu clienţii care sunt companii mari reprezintă principalele neajunsuri ale unei decizii insuficient gândită, dar considerată iniţial drept „măsura fiscală a anului”.
De altfel, eşecul acesteia a fost prognozat de consultanţii fiscali încă de la începutul anului, când au arătat că sistemul nici nu respectă strict denumirea, pentru că, practic, introduce doar o amânare la plată de 90 de zile.
Ministrul Finanţelor, Daniel Chiţoiu, a recunoscut în cele din urmă că „TVA la încasare a produs pentru unii o distorsiune în ceea ce priveşte cashflow-ul, iar pe alţii i-a decapitalizat (…) Măsura a fost implementată cu gândul să venim în sprijinul contribuabililor, să îi ajutăm, nu să le creăm greutăţi. Din păcate, pentru o mare parte dintre ei am creat greutăţi, or interesul nostru este de a nu menţine această stare de lucruri, ci de a o îmbunătăţi. Cred că s-ar putea să luăm această măsură de îmbunătăţire când facem şi celelalte modificări legislative, deci începând cu partea a doua a anului”.
În aceste condiţii, Chiţoiu a promis ca de la 1 iulie, odată cu alte modificări ale Codului Fiscal, sistemul ar putea deveni opţional.
Primele probleme au apărut în martie
În lunile ianuarie şi februarie, valoarea TVA care a trebuit plătită (la încasare) a fost extrem de redusă, căci celor mai multe dintre IMM-uri nu li se achitaseră atât de repede facturile emise şi, deci, nu trebuiau să plătească taxa pe valoarea adăugată aferentă. În martie însă, multe dintre facturi au fost achitate, iar IMM-urile au avut primul vârf de plată, cu sume de TVA care au trebuit să fie plătite statului până la 25 aprilie. În luna mai, a venit cel de-al doilea vârf al crizei de lichidităţi pentru aceste firme, întrucât au trebuit să achite TVA-ul aferent facturilor care nu le-au fost plătite în termen de 90 de zile şi pentru care trebuie, totuşi, să achite taxa pe valoarea adăugată.
Astfel, o serie de IMM-uri sunt blocate parţial sau total în ceea ce priveşte desfăşurarea activităţii şi vor trebui să aleagă între a-şi plăti dările către stat sau a le amâna, plătind penalităţi, pentru a avea banii necesari continuării afacerii.
Cele mai afectate, firmele din comerţ
„Cele mai afectate de aceste aspecte sunt firmele de producţie, care trebuie să îşi asigure un anumit flux, cele din comerţ şi multe firme de servicii. Cel mai puţin afectate sunt companiile care desfăşoară activităţi pentru care nu este necesară aprovizionarea regulată cu materii, materiale şi diferite produse. În această categorie s-ar încadra firmele de software sau cele din arhitectură“, a precizat Mirela Şerban, managing partner al companiei de consultanţă fiscală R&M Audit.
Situaţia firmelor de producţie şi de comerţ este cu atât mai grea cu cât cele care au cifra de afaceri sub 65.000 euro au fost obligate, de la 1 februarie, să treacă la regimul microintreprinderilor: trebuie să plătească impozit pe venit şi nu pe profit. În aprilie, acestea au trebuit să achite către stat inclusiv cota de impozit pe venit pe primul trimestru, fapt care a crescut încă o dată vârful de plăţi din luna precedentă.
Companiile mari renunţă la furnizorii IMM
Realitatea din piaţă a mai scos la iveală un neajuns. În noile condiţii de încasare/deducere a TVA, companiile mari sunt tentate să renunţe la colaborarea cu firmele mici, de teamă să nu-şi blocheze resurse financiare importante şi să aibă probleme de lichiditate. Până acum, posibilitatea de a amâna plata facturilor a reprezentat pentru companiile mari un debuşeu financiar, iar prin noua abordare de plată a TVA, această administrare a banilor nu mai poate funcţiona.
„Dacă la neajunsurile descrise anterior mai adăugăm şi faptul că multe firme mari vor renunţa la furnizorii <mici> pentru a putea să îşi asigure deducerea instantanee a TVA-ului în regimul clasic, reiese clar că acest an se va dovedi în final foarte greu pentru IMM-uri, iar aceste modificări fiscale, în loc să le ajute şi să contribuie la stimularea creşterii economice, se vor dovedi o frână pentru acest segment“, a adăugat Mirela Şerban.
Costuri ascunse: volumul operaţiunilor s-a triplat
Lucrurile devin şi mai complicate, pentru că sistemul introduce o serie costuri ascunse. Una dintre principalele obiecţii ridicate de companii, mai ales de cele care au multe operaţiuni, este aceea că ţinerea evidenţei documentelor devine mai stufoasă.
„Se complică procedura de înregistrare a facturilor, ducând, în medie, la o triplare a timpului alocat şi punând astfel presiune pe resursele dedicate acestei activităţi (…) Companiile se văd nevoite să-şi adapteze sistemele interne de facturare şi raportare din mers, într-o perioadă scurtă, fără a putea să prevadă şi să integreze din timp efectele acestor schimbări”, arată consultanţii fiscali ai companiei Adevaris.
De exemplu, una dintre prevederile noului sistem de aplicare a TVA este aceea că, pentru fiecare factură, trebuie să se verifice mai întâi dacă furnizorul care a emis documentul figurează în Registrul firmelor plătitoare de TVA la încasare, publicat pe pagina web a Autorităţii Nationale pentru Administrare Fiscală (ANAF). Pentru fiecare document cu TVA la încasare, se urmăreşte dacă s-a făcut plata facturii respective şi cât anume din sumă s-a plătit. Copia documentului care confirmă verificarea furnizorului emitent în Registrul ANAF trebuie îndosariată. La fel, pentru toate facturile plătite, este nevoie de copii îndosariate ale documentelor care dovedesc aceste plăţi. În cazul plăţilor parţiale, se face alocarea TVA aferentă de dedus pentru fiecare sumă plătită.
Practic, spun consultanţii fiscali, volumul operaţiunilor necesare la întocmirea deconturilor de TVA s-a mărit, astfel, pentru companii, de trei sau patru ori.
Înainte de introducerea TVA la încasare, înregistrarea facturilor aferente achiziţiilor de bunuri şi servicii presupunea în principal două operaţiuni: documentele erau analizate, pentru a se vedea dacă respectă prevederile Codului Fiscal, apoi erau trecute în jurnalul de contabilitate.
Discriminare în mediul de afaceri
La rândul ei, Asociaţia pentru Reforma Sistemului de Impozite şi Taxe (ARSIT) atrage atenţia asupra faptului că noul sistem, bazat în aplicare şi pe acel plafon al cifrei de afaceri de 500.000 euro, încalcă aşa-numitul principiu al neutralităţii fiscale în materie de TVA şi se induc efecte negative în mediul de afaceri. Practic, nu se respectă principiul ca toate activităţile economice trebuie tratate de aceeaşi manieră, în cazul de faţă din punctul de vedere al TVA.