Echipele de management care s-au perindat în fruntea Poştei Române au încheiat zeci de contracte a zeci de milioane de lei, pentru servicii fictive sau pe care compania nu şi le putea permite, iată una dintre cauzele care au condus la situaţia dezastruoasă în care se găseşte această companie de stat, până nu demult una de prestigiu, şi implicit, la eşecul răsunător al privatizării acesteia.
„În total, Poşta are datorii de peste 600 de milioane de lei”, declara Dan Nica, ministrul Societăţii Informaţionale, care a oferit şi un exemplu de asemenea contract, încheiat de Poştă cu o firmă „fără niciun angajat, care s-a angajat că dă cititoare de carduri la toate oficiile din România ale Poştei şi n-a pus niciunul”. Pentru că Poşta nu a reziliat contractul conform legii, compania a ajuns să achite acestei firme despăgubiri de 5 milioane de euro. De asemenea, s-au încheiat contracte de pază şi de transport aerian a corespondenţei de valoare mare, pe care Poşta nu şi le putea permite.
Motorină la preţ de lux
În cele ce urmează, OPINIA vă prezintă, în exclusivitate, un alt contract revoltător de păgubos încheiat de Poştă, un exemplu clasic de căpuşare a unei companii. Este vorba despre un contract încheiat la data de 21 decembrie 2012 cu o firmă obscură din judeţul Prahova, contract având ca obiect livrarea unei cantităţi de 130.000 litri de motrină Euro 5 Diesel. Preţul de livrare a motorinei, conform respectivului contract, este revoltător: 7,4 lei pe litru fără TVA, respectiv 9,17 lei! Aceasta în condiţiile în care, nici în perioada în care preţurile carburanţilor săriseră în aer, litrul de motorină nu a depăşit niciodată preţul de 7 lei litrul la pompă (astăzi 1 litru de motorină costă sub 6 lei).
Contractul în cauză, având valabilitate de 12 luni, a fost încheiat de Poşta Română sub semnătura actualului director, Ion Smeeianu, şi societatea comercială Acvila Petroprod Trading SRL, având sediul în satul Păcuri, comuna Surani, din judeţul Prahova.
Se reia privatizarea
După o încercare ratată de demarare a privatizării, pe 23 mai, când niciun investitor nu a cumpărat caietul de sarcini, statul va relua la jumătatea anului viitor privatizarea Poştei. Pentru a „curăţa” firma de datorii, statul are în vedere majorarea capitalului social cu creanţele statului asupra Poştei. Rămâne de văzut însă dacă şi Comisia Europeană îşi va da acordul. Şi, mai mult, dacă şi potenţialii cumpărători vor înghiţi contracte de genul celui de mai sus, ori pe cel privind vânzarea în regim consignaţie a unor băuturi energizante la nişte preţuri încă o dată mai mari decât cele de la cea mai proastă dugheană din oraş.
Directorul Poştei minte de îngheaţă apele
Într-un interviu acordat, recent, unui post de televiziune, directorul Poştei, Ion Smeeianu, declara că a făcut tot ce a putut pentru salvarea companiei, reziliind contractele păguboase cu Blue Air, UTI ori G4 S şi încheind contracte avantajoase. Numai că acele contracte mai sus menţionate au fost încheiate de Poştă în anul 2008 sub guvernarea liberală şi au fost reziliate în anul 2011 de directorul Daniel Neagoe. În ceea ce priveşte contractele avantajoase, exemplul legat de aprovizionarea cu motorină grăieşte de la sine!
Vezi, AICI, contractul de aprovizionare cu motorină pentru maşinile Poştei.