*Fotograful francez de origine română Alexandre Vîjîianu a expus la Buzău o parte din portretele care l-au făcut celebru
Face parte din rândul fotografilor profesionişti pentru care arta fotografică este doar un hobby. Născut în Bucureşti, în 1952, Alexandre Vîjîianu a părăsit România încă din tinereţe, stabilindu-se în Franţa şi devine ulterior membru al Federaţiei Internaţionale de Artă Fotografică (FIAP). Astăzi se poate mândri că a fotografiat mai multe personalităţi, precum Papa Ioan Paul al II-lea sau Emil Cioran, şi că a expus în mai multe ţări din lume, în publicaţii precum „Le Progres”, „Hebdo” – Franţa; „La Stampa” – Italia, iar lucrările sale au fost incluse în mai multe cataloage de specialitate din străinătate.
Deşi spune cu seninătate şi uşor cinic că astăzi ţara lui este Franţa, şi asta pentru că a renunţat la cetăţenia română, Alexandre Vîjîianu „s-a obosit”, totuşi, să revină în România şi a sosit vineri în Buzău cu o expoziţie de fotografie găzduită în foaierul sălii Consiliului Judeţean.
Reporter.: Cum aţi ajuns să expuneţi în Buzău?
Alexandre Vijîianu: Prin intermediul Centrului Cultural Francofon Buzău, care mi-a fost recomandat de un prieten care face parte din această asociaţie.
Rep.: Care a fost cel mai mediatizat eveniment la care aţi participat?
A.V.: Cred că expoziţia personală din 1977, din Helsinki, Finlanda, la care au participat primul-ministru al ţării, ministrul Culturii şi ambasadorul României. În ţările nordice se pune mare accent pe imaginea fotografică.
Rep.: Pe Papa Ioan Paul al II-lea cu ce ocazie l-aţi fotografiat?
A.V.: Am fost fotograful oficial cu ocazia vizitei Papei la Lyon.
Rep.: Există ceva ce v-a impresionat pe parcursul acestui eveniment şi nu a putut fi transmis prin fotografie?
A.V.: Nu, pentru că fotografiile mele, cu mici excepţii, sunt instantanee. Văd ceva pe moment, iau aparatul şi fac poza, care poate să iasă sau nu. Este ceva legat de inspiraţia de moment. Ceea ce fac fac din hobby, nu e profesie.
Cu Tudor Gheorghe, acasă la Cioran
Rep.: Ce alte personalităţi aţi mai fotografiat?
A.V.: Nicolas Sarkozy, Ion Iliescu, Tudor Gheorghe – care îmi este şi prieten – Marin Sorescu, Emil Cioran, cu care am fost de asemenea prieten…
Rep.: Vorbiţi-mi despre Emil Cioran
A.V.: L-am cunoscut în Franţa, în circumstanţe mai greu de explicat. Ulterior i-am dus la el acasă şi pe Tudor Gheorghe şi pe Marin Sorescu. Era un om foarte discret, nu accepta interviuri sau fotografii. Pe mine m-a lăsat totuşi, pentru că aveam o altă relaţie. În plus, mi-a pus o condiţie atunci când m-a lăsat să-l fotografiez. Mi-a spus să nu expun niciodată imaginile în România, ci doar în Franţa. Am foarte multe imagini cu el şi mi s-au cerut şi aici, la Buzău, dar nu am putut să le aduc.
Rep.: Sunteţi mai apreciat în străinătate decât în ţara dumneavoastră?
A.V.: Atenţie, ţara mea este Franţa. Eu sunt doar cetăţean francez, am renunţat la cetăţenia română fără nicio constrângere. M-am născut în Bucureşti, părinţii mei fiind români. Când am plecat în Franţa, prin ’78, la vreo 24 de ani, am făcut-o cu ideea că eu trebuie să mă integrez acolo. Nu am fost forţat să plec din România. Aş minţi să nu recunosc că pe vremea mea în România era încă bine. Am ales să renunţ la cetăţenia română, pentru că am considerat că nu este bine ca cineva să stea între două ţări.
Rep.: Ce vă mai leagă de România?
A.V.: Multe. Din punct de vedere sentimental nu m-am depărtat niciodată de aici.
Rep.: Aveaţi acest hobby înainte să plecaţi din România?
A.V.: Da, am început să fotografiez de la 14 ani. Socrul fratelui meu a fost unul dintre marii fotografi români – Ioan Hananel – şi am primit cadou de ziua mea un aparat de fotografiat rusesc. Aşa a început povestea. Este un hobby foarte costisitor. Nu am trăit niciodată din asta. Am avut mai multe meserii. Am lucrat ca artist în arte grafice pentru publicaţii. Acum se face totul pe computer, dar pe vremea mea se făcea totul manual. Am fost şi profesor de arte grafice la Lyon. Îmi plac portretele. Peisajele nu mă pasionează, pentru că ai nevoie de mult timp pentru a le realiza: să aştepţi lumina potrivită, soarele, unghiul etc.