La ora când am scris aceste rânduri, abia începuse „şedinţa istorică” în urma căreia „echipa-fanion” a Buzăului, Gloria, ar putea fi „promovată” în Liga a
II-a. Vă spun din start că nu mă interesează rezultatul dezbaterilor, că nu mă interesează dacă în sezonul fotbalistic următor, pe cartea de vizită a acestui club va scrie Liga a III-a ori ba.
Şi nu mă interesează dintr-un motiv clar precum lumina zilei: Gloria Buzău este şi rămâne o echipă de Liga a III-a. Prestaţia ei din teren, pe tot parcursul campionatului 2012-2013, a aşezat-o acolo unde îi este locul, la masa amărâţilor fotbalului românesc. Aşa că artificiile care ar arunca-o o treaptă mai sus, artificii pur avocăţeşti, de culise şi de orice altă natură decât sportul propriu-zis, nu mă mişcă în niciun fel.
Bineînţeles că echipa din Axintele a greşit fundamental. A încălcat regulamentele, a făcut uz de fals. Să plătească, pe tărâm sportiv şi chiar pe tărâm penal, dacă este cazul.
Dar aceasta nu înseamnă, oricât de înfriguraţi fani ai echipei buzoiene am fi, că avem vreun motiv de bucurie, că printr-o decizie luată de nişte indivizi, dubioşi prin însăşi existenţa lor în fruntea fotbalului românesc, vom juca, în sezonul următor, într-o ligă superioară celei pe care o merităm.
Ba, dimpotrivă, pe mine mă îngrijorează cu totul alt aspect: anul acesta, municipalitatea a alocat Gloriei 2,5 milioane lei (25 miliarde lei vechi) din bugetul local, fără a-i impune niciun obiectiv, doar constatând senină că avem o echipă de fotbal în Liga a III-a. Dar la anul, dacă Gloria va ajunge în liga secundă? Oare nu îi vor creşte pretenţiile şi, odată cu ele, largheţea la buzunar a aceleiaşi municipalităţi?
Aşa că nu văd niciun câştig în urma acestei afaceri. De aceea nu mă interesa, la ora la care am scris aceste rânduri, care va fi fost verdictul Federaţiei.