Cam acestea ar fi sintagmele care pot caracteriza complexul de împrejurări care a permis ca, exact în urmă cu o săptămână, un profesor de muzică să vină, din nou, beat la şcoală şi să scoată în faţa clasei o mână de eleve de clasa a şaptea, pe care să le folosească drept material didactic pentru băieţi, pentru a le demonstra, prin atingeri şi săruturi, cum se cuceresc fetele.
De altfel, protagonistul, om serios şi cu familie, după cum îl caracterizează prietenii, maestru de ceremonii într-un cor bisericesc – dar, din păcate, cu ochii pe icoane dar cu gândurile, dacă nu chiar cu mâinile, pe cărniţă foarte tânără -, nu s-a aflat în acea zi, la prima ispravă de acest gen. A mai făcut-o la cealaltă şcoală unde predă. A mai făcut-o şi în particular, în timpul unei meditaţii la domiciliu.
Conducerea şcolii unde s-a consumat prima ispravă a pus batista pe ţambal, să iasă la vopsea la sfârşitul anului, fără incidente. Nu au contat reclamaţiile părinţilor, copiii sunt nişte golani!, s-au revoltat distinsele doamne din direcţiune.
Şi Poliţia a pus batista pe ţambal când a apărut reclamaţia privind întâmplarea de la meditaţia privată. Tot ca să se scoată, să nu se încarce cu vreun dosar sensibil. Veneau alegeri generale, negocieri, numiri şi reconfirmări pe funcţii.
Astfel că, iată-ne în situaţia de faţă, când habar nu avem – şi, cu siguranţă, nu vom avea vreodată – câte fete au avut de îndurat asemenea asalturi din partea profesorului Leon Rusu, un „sfânt” din corul bisericii, dar suficient de bătut în cap încât să-şi susţină nevinovăţia cu argumentul „Totul a fost la vedere”.
Nu-l pot contrazice. A fost în sala de clasă, sub ochii unor copii despre care mă încăpăţânez să cred că mai aveau, la începutul acelei ore de coşmar, măcar un strop de candoare.