Zeci de persoane aşteaptă în vecinătatea rondului din faţa Cartierului Orizont şi schimbă impresii despre impunătoarea statuie din inox ce a fost ridicată la ieşirea din Buzău. Printre buzoienii aflaţi joi pe trotuar puteau fi recunoscuţi câţiva artişti plastici, dar şi angajaţi ai Grupului ROTEC, cei care au pus umărul la construirea gigantului din inox şi simpli iubitori de artă.
La scurt timp îşi face apariţia viceprimarul Fănică Bîrlă care vorbeşte despre locaţia „perfectă” în care Primăria a decis să ampleseze statuia după ce a primit-o gratuit din partea administratorului Grup ROTEC, Nicu Dinu, cel care a suportat integral costurile imense de realizare a sculpturii. Fiecare dintre cei prezenţi vorbeşte cu aplomb despre lucrare, de parcă toţi ar fi contribuit cu ceva. Undeva, într-un colţ, sudorii care au muncit timp de vreo doi ani la această sculptură stau sfioşi, fără să îi cunoscă cineva, şi ascultă ce se discută în jur.
Apare Bogdan Adrian Lefter, autorul lucrării. Pentru cei ce îl văd pentru prima dată este foarte greu de crezut că tinerelul din faţa lor a realizat o sculptură de atâta forţă, impresionantă nu doar ca dimensiune (10 metri), ci şi din punct de vedere al detaliilor, lucru foarte greu de făcut într-un material precum inoxul. La doar 30 de ani, artistul a pus în umbră mulţi artişti experimentaţi. Mai mult decât atât, o scurtă privire pe CV-ul său scoate la iveală sculpturi impresionante care i-au adus faimă în China, Franţa sau Thailnada. Deşi a bătut deseori la porţile autorităţilor, nimeni nu l-a luat în seamă la Buzău. A fost nevoie de încrederea unui om de afaceri dispus să plătească din buzunarul propriu pentru ca Bogdan Adrian Lefter să fie apreciat şi în oraşul natal.
Inspirată de lucrările celui dispărut
Apariţia artistului începe să facă lumină în ceea ce priveşte mesajul colosului de inox. „Sculptura aceasta reprezintă un ecou al dorinţelor mele pentru a realiza ceva pentru oraş. Astăzi este ziua noastră de glorie, a tuturor celor care ne-am implicat în acest proiect. Mesajul acestei lucrări este lupta omului cu viaţa, cu dificultăţile pe care le întâmpină. Este o lucrare dedicată în memoria unui fost artist buzoian, Octavian Florinel Dinu (n.r. – doar o coincidenţă de nume cu patronul ROTEC), care a fost şi director de producţie la ROTEC. Fiind contactat de administratorul societăţii, m-am inspirat din creaţiile artistului şi am realizat această sculptură”, a declarat Bogdan Adrian Lefter.
Dincolo de simpli privitori, în preajma monumentului îşi fac apariţia mai multe rude ale celui în memoria căruia a fost realizată statuia. Emoţia din glasul soţiei regretatului Octavian Florinel Dinu te copleşeşte. La fel şi declaraţiile mamei celui dispărut care vorbeşte despre fiul ei cu lacrimi în ochi. „A fost un copil tare bun. A crescut mai mult singur şi asta pentru că eu mergeam la serviciu. Învăţa foarte bine şi a fost un om deosebit care din păcate s-a dus prea repede”, spune Viorica Dinu, mama artistului mort în 2010, la vârsta de 54 de ani.
„Simt un gol imens”
„Simt un gol imens şi, paradoxal, o mare bucurie. S-a împlinit cercul pe care el l-a deschis la 26 septembrie 1956 şi nu s-a închis la 10 februarie 2010, ci astăzi, când această lucrare făcută după altă lucrare de-a lui a prins viaţă şi a fost amplasată în oraşul pe care l-a iubit şi pentru care nu a avut decât cuvinte de laudă. Mă bucur că i s-a oferit post-mortem această ocazie astfel încât sufletul şi bunătatea lui să fie răsplătite”, a declarat Daniela Dinu, soţia celui în memoria căruia a fost realizată statuia.
În aplauzele celor prezenţi, soţia celui dispărut şi artistul dezvelesc cubul din faţa statuii, un element care face parte din compoziţie (se roteşte permanent) şi pe care au fost inscripţionate câteva gânduri ale regretatului Octavian Florinel Dinu. În timp ce toţi se retrag, bătrâna mamă a celui dispărut se mai opreşte încă o dată în baston lângă statuia impunătoare ce va aduce aminte tuturor de fiul ei. La doi paşi de ea cubul se roteşte evidenţiind un mesaj ce pare că îi este adresat, de undeva de departe, special femeii în doliu: „Reflexia ta în mine este încremenită sau se transformă odată cu curgerea mea?”.
{vsig}articole/2013/06/17/statue{/vsig}