Eveniment de excepţie găzduit miercuri de Centrul Cultural Francofon Buzău. Elevi ai Liceului de Artă şi profesorii lor de la secţia de Actorie au avut ocazia să se întâlnească cu celebrul teatrolog George Banu, buzoianul stabilit în Franţa, unde a devenit profesor de studii teatrale la Sorbona.
Venit în ţară pentru a lua parte la Festivalul de Teatru de la Sibiu, George Banu a vizitat liceul pe care l-a absolvit, Liceul Pedagogic, după care miercuri a răspuns unei invitaţii venite din partea Centrului Cultural Francofon în 2010. „Am fost deosebit de încântaţi de prezenţa lui George Banu şi cred că şi dânsul s-a simţit bine la noi. Drept dovadă, ne-a promis că a vorbit cu marele regizor Silviu Purcărete, i-a povestit despre ceea ce a găsit la noi şi va încerca să îl aducă şi pe el la Buzău”, a declarat Maria Monalisa Pleşea, preşedintele Centrului Cultural Francofon Buzău.
Despre debutul pe scena Casei de Cultură Buzău
Prezenţa reputatului teatrolog buzoian la noul sediu al centrului s-a desfăşurat sub forma unei conferinţe-atelier, la care au mai luat parte elevi şi profesori ai Colegiului Eminescu. Întâlnirea cu George Banu a fost o adevărată lecţie de teatru şi viaţă, invitatul declarând că „teatrul este o activitate comunitară, prin care putem deveni actori, dar prin care ne putem pregăti pentru viaţă”.
George Banu a povestit cum la vârsta de 16 ani a jucat pe scena Casei de Cultură de la Buzău rolul unui ofiţer, iar din aceea clipă a decis să susţină examenul de admitere la Academia de Teatru din Bucureşti, secţia Actorie. După doi ani după ce a devenit student, buzoianul s-a considerat un actor ratat şi de aceea a decis să treacă de la Actorie, la secţia de Teatrologie. Acolo avea să devină coleg cu Andrei Şerban, de care l-a legat o strânsă prietenie. „Unul dintre noi a ajuns teatrolog, altul regizor”, a mai declarat George Banu.
Dezgheţ cultural în comunism
Un alt episod interesant povestit de reputatul invitat a fost cel legat de modul în care a învăţat limba franceză. Buzoianul care a ajuns să predea la Sorbona a învăţat franceză citind comentariile dintr-un album de artă cu tablourile din celebrul Muzeu Luvru.
Potrivit lui George Banu, chiar în plină perioadă comunistă, între 1968-1972, românii au trăit un adevărat dezgheţ cultural. „Puteam procura, e drept, cu efort, cărţi de sociologie şi teatrologie din Franţa. Tot atunci, celebrul Florian Pittiş ne făcea rost de discuri cu muzică din afară”, a povestit buzoianul care, pentru că şi-a dorit să continue această perioadă, a decis pe 31 decembrie 1973 să plece în Franţa. S-a stabilit la Paris şi a constatat că bagajul cultural dobândit în România l-a ajutat să se integreze rapid, dovadă că în 1974 era deja profesor la Sorbona.
Cine este George Banu
George Banu s-a născut pe 22 iunie 1943, la Buzău, şi este profesor de studii teatrale la Sorbonne Nouvelle, Paris, şi un eseist de reputaţie mondială. Şi-a dedicat opera critică regiei moderne şi figurilor ei exemplare (Brook, Strehler, Grotowski etc).
În 1974, se stabileşte în Franţa, unde îşi va continua cariera universitară începută în România. În 1981, publică volumul de referinţă „Costumul de teatru”, precum şi cartea „Brecht ou le petit contre le grand”, care va primi Premiul Criticii dramatice pentru cea mai bună carte de teatru a anului. George Banu va mai câştiga acest premiu în 1984 şi 1990 pentru „Le théâtre, sorties de secours” şi „Le Rouge et or”.
Între anii 1990-2001, a fost directorul artistic al Academiei Experimentale a Teatrelor, iar între anii 1994-2001 a fost preşedintele Asociaţiei Internaţionale a Criticilor. George Banu a primit de trei ori „Premiul pentru cea mai bună carte de teatru în Franţa”; a obţinut premiul de excelenţă UNITER şi Premiul Prometeu 2007. Este preşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru şi „Doctor Honoris Causa” al mai multor universităţi europene.
Cărţile sale au fost publicate de cele mai mari edituri pariziene şi au fost traduse în numeroase limbi. De asemenea, a scris o trilogie despre legăturile dintre teatru şi pictură: „Le Rideau”, „L’Homme de dos” şi „Nocturnes”.