Am încercat să-mi imaginez cum ar fi trebuit să arate Buzăul, anul trecut, dacă numărul de câini pe care societatea Consiliului Local Urbis Serv susţine că i-ar fi cazat în padocuri şi i-ar fi hrănit ori eutanasiat, după caz, ar fi fost real. 87.924 de câini aflaţi, la un moment dat, în libertate, ar egala, practic, suflarea omenească din municipiul Buzău.
Omul şi câinele. O mămică ţinând de mână un copil şi împingând cu cealaltă un cărucior ar fi trebuit să fie urmată de o căţea cu doi căţeluşi după ea. O pereche de bătrânei era musai să fie însoţită de doi câini aflaţi şi ei spre apusul vieţii. Doi şcolari ţinându-se de mână s-ar fi potrivit de minune cu doi căţelandri cu ochii sclipind de poftă de viaţă, în timp ce cuplul de tineri ce îşi admiră reciproc chipurile, aşezaţi pe o bancă din Crâng, ar fi corespuns unei perechi de câini în floarea vârstei, pregătindu-se de ritualul rutului.
Şi, din toate aceste scene nu pot lipsi hingherii, alergând cât este ziua de lungă pentru a aduna maidanezii, spre a le oferi condiţii „omeneşti” de cazare şi hrană în padocuri ori o moarte lipsită de chinuri şi de mizerii. Totul prin dărnicia Urbis Serv. Din actele căreia rezultă că pentru asemenea tratamente s-au cheltuit, într-un singur an, 254.980 lei, adică peste 57.000 de euro. Totul în baza unui „recensământ” prezentat de un medic veterinar – practic, dacă este să înghiţim, precum pelicanul peştele, tot ce apare în actele justificative, cules de pe stradă precum maidanezii, întrucât nu exista niciun fel de relaţie contractuală parafată între el şi respectiva firmă – care, pentru oboseala sa, a fost premiat, permiţându-i-se să furnizeze, prin firma proprie, mâncare sau cele necesare eutanasierii pentru toţi aceşti câini.
Interesantă poveste, tocmai bună de adormit votantul buzoian, care a reales, cu mic-cu mare, puterea locală în urmă cu puţin mai mult de un an. Pentru cei care, totuşi, dau semne că s-ar trezi la un moment dat, este bine să facem câteva precizări. Societatea comercială Urbis Serv, care are capital public sută la sută, este condusă de un activist de nădejde al Partidului Social Democrat, Petre Burada. Cel care, nu de mult, la alegerile interne pentru structurile judeţene de partid, cerea parlamentarilor PSD de Buzău să facă tot posibilul să scoată în afara legii o parte dintre instituţiile democratice, precum Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea Constituţională, Agenţia Naţională de Integritate, Consiliul Suprem de Apărare a }ării etc. Oare de ce? Şi cum de i-au scăpat din enumerare Curtea de Conturi şi Direcţia Naţională Anticorupţie?
Celălalt erou al poveştii cu maidanezii este, aţi ghicit, coleg de partid al lui Petre Burada, medicul veterinar Dănuţ Păle – este chiar preşedintele Colegiului Judeţean de profil – şi consilier judeţean pe deasupra.
Problema mea este, însă, următoarea: nu voi crede o clipă faptul că banii respectivi au ajuns în buzunarele celor doi eroi. Mă tem că nici măcar ceva mărunţiş, bani de acadele şi bomboane mentolate. Banii aceia au luat, în an electoral, o cu totul altă cale. Pe care am vrea, cred, oricare dintre noi, să o cunoaştem, atât timp că sumele aflate în joc sunt bani publici, ai mei, ai tăi, cititorule buzoian, ai domnului Burada şi ai domnului Păle.