Reprezentanţii Ministerului Agriculturii şi ai Academiei de Ştiinţe Agricole s-au certat ieri la cuţite pe terenurile care fac cu ochiul autorităţilor locale şi rechinilor imobiliari
Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Legumicolă Buzău, printre puţinele din ţară, este la un pas de a fi desfiinţată, după ce în ultimii 20 de ani a pierdut peste 80% din suprafaţa arabilă pe care o deţinea.
Şi situaţia tinde să se agraveze, tot ca urmare a aplicării Legii Retrocedării. Pe de o parte, autorităţile locale şi-au arătat interesul faţă de terenurile folosite de Staţiune, însă pe de alta, şi la nivelul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice s-a discutat posibilitatea preluării SCDL şi, astfel, activitatea ştiinţifică şi de producţie să nu fie afectată. Deocamdată, pentru că nici această soluţie nu ar fi una ideală în condiţiile schimbării actualului colectiv de conducere al Academiei, care şi-a exprimat disponibilitatea de a păstra funcţională Staţiunea de la Buzău. În speranţa că mai pot fi ajutaţi, cercetătorii au solicitat o comisie din partea forului superior, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”, cu care să discute problema.
Reprezentanţi ai Academiei şi ai Ministerului Agriculturii, care fac parte din Consiliul de Administraţie al SCDL Buzău, au venit ieri la Buzău pentru a identifica în teren ce suprafeţe agricole mai există fizic în posesia Staţiunii şi, ulterior, să fie făcute demersurile pentru preluare. Aceştia nu garantează că pot salva staţiunea. La faţa locului, discuţiile au degenerat, fiecare parte acuzându-se reciproc de interese ascunse asupra terenurilor, care se ştie, au o valoare imobiliară destul de importantă.
Potrivit conducerii unităţii, ar fi fost fost iniţiată o Hotărâre de Guvern prin care ar urma să li se ia de către autorităţile locale, în speţă de către Primărie, suprafeţele de teren care le-au mai rămas. „Este cunoscut faptul că Prefectura şi Consiliul Local vor să ia terenul ăsta, care este baza cercetării. Au iniţiat chiar o Hotărâre de Guvern ca să ne ia terenurile. Ar urma ca aici să fie împroprietăriţi cei care ar fi trebuit să primescă teren la Orizont, dar pentru că acolo s-a dat terenul altcuiva, trebuie să le dea de aici”, explică Constantin Vlad, directorul Staţiunii de Cercetare Legumicolă Buzău.
„Puterea locală a năvălit, iar terenurile staţiunii au devenit acum o staţiune imobiliară. Eu am fost trimis să văd ce mai rămâne pentru cercetare. Trebuie să inventariem toate terenurile, care mai sunt doar câteva hectare, dar nu vedem ce putem face, decât să trecem terenurile în proprietatea noastră şi să încercăm să îi ajutăm în instanţă”, a declarat ieri, la Buzău, prof. dr. Mihail Pisargeac, Secretar Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Secţia Horticultură.
În prezent, cercetarea buzoiană se efectuează pe numai circa 94 de hectare de teren, în zona Crâng (54 de ha), în curtea Staţiunii, unde sunt circa 7 ha, şi pe Transilvaniei, la ieşirea din oraş către Verneşti. Ceea ce înseamnă circa 15% din vechea suprafaţă deţinută, de 510 hectare teren, câte a avut unitatea după 1990, dobândite cu acte în regulă, până în 2001, când au fost numărate 419 hectare. În 2008 au mai fost pierdute încă vreo 300 de hectare, pentru ca acum să mai existe doar vreo 94. Fizic, pentru că în actele oficiale existente la Guvern şi la Ministerul Finanţelor ar exista toate cele 94, 31 hectare, cu număr de inventar. Asta, pentru că nu a existat o hotărâre de Guvern pentru dezmembrarea suprafeţei şi doar acte considerate confuze de reprezentanţii Staţiunii, cu procese verbale de delimitare întocmite la nivel local şi ordine de prefect.
Situaţia a ajuns şi în atenţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie, care a deschis un dosar penal în anul 2009, în care a stabilit un prejudiciu destul de mare, de peste 6 milioane de euro, pentru o suprafaţă de 24 hectare. Această instituţie a promis că va extinde cercetările şi pentru celelalte suprafeţe de teren, însă, în timp ce se fac cercetări, în câmp mai răsare câte o vilă, diminuând de la o zi la alta suprafaţa unităţii. În acest moment, în ţară nu există decât două staţiuni de cercetare, cea din Buzău, şi o alta în Bacău. Desfiinţarea staţiunii ar afecta atât cei 50 de angajaţi ai staţiunii, cât şi agricultorii din judeţ şi chiar din ţară, iar munca de cercetare de zeci de ani şi rezultatele deosebite obţinute aici s-ar duce pe apa sâmbetei.