E iulie, e cald, e bine. Ne mai răcorim din când în când cu o furtună, care ne oferă şi bonusul unei plimbări cu barca prin centrul oraşului, dacă suntem suficient de norocoşi să locuim în Tulcea. Parlamentul e închis, doar noi continuăm să plătim camerele de hotel ale aleşilor care sunt plecaţi demult din Bucureşti, deci e bine.
Pentru ei. PSD coabitează cu preşedintele, PNL boscorodeşte, dar înghite, PC ameninţă, dar rămâne, deci e bine pentru toată lumea. A trecut examenul de capacitate cu un procent record de promovaţi, deci liceele vor fi populate, deci e bine – mai ales pentru profesorii colectori de şpagă la bacalaureat, care vor avea, iată, clienţi şi peste patru ani.
Nici pentru procurori nu e rău, îşi păstrează şi ei şansa de a mai defila cu un lot de 30 de dascăli şpăgari prinşi cu banii la sutien într-un singur liceu bucureştean, consacrat în memoria publică prin diploma de bacalaureat primită, „tardiv de târziu”, de Marian Vanghelie. CARE ESTE agramat, dar n-are niciun motiv să-i fie ruşine, pentru că îl are coleg de partid pe Remus Pricopie, însuşi ministrul Educaţiei. CARE ESTE la fel de agramat, dar şi asta e bine, pentru că are ocazia să iasă din anonimat cu o declaraţie memorabilă: „Nu a existat subiecte pe pagina de internet, a existat decât un mesaj“. Nici asta nu e rău, pentru că ministrul s-a exprimat adecvat pentru publicul-ţintă: generaţia expertă în messenger, Facebook şi decriptarea frazelor tip „shkoala e decât pentru frayeri”. E un efort care, trebuie să recunoaşteţi, cere prea multă concentrare ca să mai ai neuroni pentru un acord între subiect şi predicat sau pentru conjugarea corectă a verbului „a fi”.
Acolo unde cârcotaşii ca mine văd o problemă, vizionarii văd o ocazie. Este şi cazul unei şcoli de televiziune care a introdus, anul acesta, o super-ofertă: pentru a fi acceptaţi, candidaţii dornici de o carieră tv nu mai au nevoie de bacalaureat. Dacă mă uit în jur şi, eventual, şi la cum fuge ratingul de emisiunile „culte în cap” ca dracu’ de tămâie, nu pot decât să-i aplaud pe ingenioşii mei colegi. În definitiv, cui îi trebuie să ştie definiţia simbolismului pentru a se hlizi, din studio sau din fotoliu, pe marginea ploii de înjurături dintre Ogică şi Loredana de la Trident? Iar dacă ai pretenţii de talk-show la o televiziune „quality”, ce nevoie ai să ştii cu ce se mănâncă subjonctivul franţuzesc pentru a traduce expresia „i-aş da zece şuturi în fund”, adresată Nadiei Comăneci chiar de ziaristul „faimos de celebru”, vorba domnului Andrei Pleşu? Vorbesc despre acelaşi ziarist care îl învăţa, cândva, pe Marian Vanghelie conjugarea verbului „a fi” în direct. Au trecut anii peste noi, a trecut şi vremea incisivităţii cu rost şi cu maniere. Unde-i aplomb nu-i tocmeală, unde-i margarină e scandal şi unde e campioana Comăneci e rating. Ce mai contează că propovăduirea „otravei pe pâine” s-a făcut în incinta şcolilor, cu acordul profesorilor, al directorilor şi în absenţa oricărei poziţii publice a inspectoratelor şcolare? Cine ar face acelaşi rating dacă spune că i-ar da zece şuturi în dos inspectorului şcolar? Cât despre Andrei Pleşu, puţin probabil ca posteritatea să păstreze textele sale pline de neologisme şi tâlc mai mult timp decât expresia „zece şuturi în fund”. Unde mai pui că Pleşu nici măcar nu e pe Facebook, deci nu există.
Mai e puţin şi trece şi bacalaureatul ăsta. Lasă în urmă pentru memoria colectivă un ministru agramat, dar cu portofoliul intact şi nişte profesori fără portofel, dar cu sutienele pe masa procurorilor. Până la urmă, timpul e măsura tuturor lucrurilor, iar acum astea sunt timpurile. Ne-o spune şi un elev din Timiş, care, la subiectul de la proba scrisă de limba română, s-a înfipt cu picioarele şi cu stiloul în miezul prezentului şi i-a anunţat pe cei care aveau să-i corecteze lucrarea fără nici un ocoliş: „Cătălin Botezatu este un model în viaţă pentru orice fiinţă pentru că el ia fete din viaţa reală şi le duce şi le îmbracă la Bucureşti şi pe unele chiar mai adânc în Europa”. Probabil fusese impresionat şi de programele televiziunilor din weekend, când Botezatu a fost lipit de sticla televizoarelor în calitate de invitat de onoare la nunta Robertei Anastase. Nuntă care a primit zeci de ore de emisie, în timp ce Egiptul cu cele mai mari proteste din istorie sau România cu creşterea preţurilor au fost trecute la „diverse”. Păi şi vreţi să spuneţi că elevul din Timiş nu are dreptate? Nu-i aşa că e bine?
Oana DOBRE este jurnalist, ex-reporter special „Evenimentul Zilei”, şi ex-moderator Realitatea TV