Guvernul USL a intrat ireversibil într-o imensă farsă, reuşind să-i înşele pe toţi. Dar, în primul rând, şi-a minţit electoratul cu promisiunea unor programe de investiţii şi dezvoltare care să permită populaţiei să treacă peste criza economică, tradusă prin şomaj, recesiune şi scăderea nivelului de trai.
|n „foile de parcurs” ale cabinetelor Ponta I şI II erau enumerate: înjumătăţirea taxelor parafiscale, reîntregirea salariilor, creşterea celui minim la 1.200 de lei până în 2016, reducerea sărăciei pentru 550.000 de români până în 2020, reducerea TVA la 19%, TVA diferenţiat la pâine, plata TVA la încasare, autostrăzi finalizate, scăderea cheltuielilor cu birocraţia şi fiscalitatea, reducerea CAS cu 5% pentru angajatori şi multe, multe altele. Ce s-a ales până acum din toate acestea? Despre cele promise a se înfăptui peste ani şi ani nu merită să discutăm. De celelalte însă s-a ales praful.
Salariile bugetarilor au crescut, dar mulţi dintre ei fie şi-au pierdut deja locul de muncă prin restructurarea sectoarelor, fie vor rămâne şomeri în umătorii cinci ani. Plata TVA la încasare a fost un eşec răsunător, micii întreprinzători cerând cu insistenţă introducerea alternativei de a reveni la modalitatea anterioară de taxare. TVA la pâine a fost diminuată la 9%, dar costul măsurii a însemnat introducerea sau majorarea unor taxe şi impozite.
De altfel, aceasta este singura realizare a guvernului USL: creşterea fiscalităţii. De când s-a instalat în Palatul Victoria, coaliţia aflată la guvernare a modificat Codul Fiscal de 14 ori, ceea ce ar însemnă, în medie, o dată pe lună. Majoritatea modificărilor au fost făcute în sensul creşterii taxelor şi impozitelor, cu excepţia celei referitoare la TVA-ul pentru pâine. Vizate au fost mai multe categorii de contribuabili, începând de la micii fermieri, până la posesorii de iahturi sau automobile de teren cu motoare de peste 3.000 de cmc.
Ca urmare, în Codul Fiscal, fie au fost introduse o sumedie de taxe şi impozite, fie au fost majorate cele deja existente. Dacă tragem linie şi adunăm, ajungem la 28.
Nu trebuie să fii un mare specialist ca să-ţi dai seama că toată această creştere masivă a fiscalităţii este cauzată de lipsa veniturilor bugetare. Cu alte cuvinte, nu numai că nu sunt bani pentru transpunerea în practică a promisiunilor cu pensii şi salarii a la Conu’ Leonida, dar sunt insuficienţi şi cei pentru menţinerea pe linia de plutire a activităţilor cotidiene.
De peste 20 de ani suntem martorii unor permanente rateuri în gestionarea economiei, iar Guvernul Ponta nu face excepţie în a-şi dovedi incapacitatea de a înţelege cum trebuie să evolueze o economie şi fără să crească fiscalitatea. |n schimb, creează dezechilibre macroeconomice – de exemplu reducerea TVA la pâine – care ulterior sunt „îndreptate” cu costuri majore pentru societate. Practic, în România nu se face politică economică, ci doar calcule contabile de reîmpărţire a veniturilor, şi aşa insuficiente. Acesta este şi motivul pentru care economia românească a scăzut cu 5% faţă de momentul 2008, comparativ cu cea poloneză, în creştere cu 12%. Modelul trebuie schimbat, inclusiv Guvernul care îl aplică. |n condiţiile unei creşteri reduse, practic recesionare, de aproximativ 1-2% pe an, nu se pot crea locuri de muncă, indicatorul cheie al unei economii echilibrate.
Incapabilă să abordeze noi metode în gestionarea unei ţări, ce evoluează şI într-un context internaţional dificil, coaliţia USL recurge la trucaje grosolane, cu promisiuni de îmbunătăţire a nivelului de trai şi de dezvoltare a mediului de afaceri. Practic, atât Victor Ponta, cât şi Crin Antonescu au devenit profesioniştii inducerii în eroare a unui popor sărăcit, dar veşnic împovărat fiscal. A unui popor care îşi pierde din ce în ce mai mult simţul democratic al Opoziţiei. Poate, de aceea, ambii lideri ai USL şi-au permis să-l sfideze, relaxându-se (culmea tupeului!) unul la Miami şi celălalt în Antalya.