Guvernul tot nu a finalizat lista investiţiilor publice eficiente. Oamenii de afaceri o au deja

După o pauză îndelungată, de aproape un an, Guvernul a reluat, în discursul public, tema ierarhizării investiţiilor publice în funcţie de eficienţă, anunţând că lista acestora va fi finalizată până la sfârşitul lunii octombrie. Potrivit mini­strului delegat pentru buget, Liviu Voinea, Executivul va adopta peste trei săptămâni criteriile de alegere a celor mai importante proiecte finanţate din bani publici, iar pentru ­eva­luarea lor, Finanţele vor înfiin­ţa un nou departament.

Cum s-au risipit până acum banii

 

Fără doar şi poate, într-o economie normală, investiţia publică reprezintă unul dintre motoarele principale de stimulare a creşterii: creează locuri de muncă şi aduce venituri importante la buget. În România, statul a iniţiat în ultimii ani peste 40.000 de proiecte de investiţii publice şi astfel am ajuns – teoretic doar – campioana Europei, atât ca pondere a acestor cheltuieli în PIB, cu 4,7%, cât şi ca procent din veniturile bugetare totale, de 14%.

Cu toate acestea, impactul asupra creşterii economice, încasărilor bugetare sau creării de noi locuri de muncă a fost marginal. Infrastructura, fie ea rutieră, feroviară, spitalicească, educaţională sau energetică, a rămas precară.

De altfel, în ultimul Raport anual al Consiliului Fiscal se precizează clar: „Deşi România a avut în perioada 2001-2011 cea mai mare cheltuială de investiţii publice în cadrul ţărilor europene ca pondere în PIB, state precum Polonia, Ungaria, Bulgaria, Slovacia şi Slovenia, cu cheltuieli de investiţii mai mici, au o calitate a infrastructurii mai bună, ceea ce demonstrează eficienţa scăzută a acestor cheltuieli în cazul României”.

Cu alte cuvinte, banii s-au risipit. Pe săli de sport construite în comune cu 500 de locuitori, pe bazine de înot plătite cu sute de mii de euro, dar neîncepute, pe contracte semnate cu firme care au intrat în faliment sau care execută lucrările cu întârzieri chiar şi de un an, pe locuri de joacă pentru „copiii” de peste 80 de ani.

 

O analiză începută din 2012

 

Anul trecut, Ministerul Finanţelor a iniţiat o investigare a frontului investiţional, anunţând că va analiza 674 de proiecte de investiţii publice, cu o valoare cumulată de 211 miliarde de lei. Dintre acestea, a identificat drept ineficiente un număr de 212 proiecte, în valoare de 36,2 miliarde de lei. Ce s-a întâmplat ulterior cu acestea, nu se mai ştie. Probabil că nu mare lucru, dat fiind că rezilierea unor contracte, chiar şi ineficiente ca funcţio­nalitate, implică daune financiare semnificative.

Oricum, ministrul Liviu Voinea a reluat zilele trecute această temă, dar din nou nu a oferit multe detalii. În schimb, o serie de oameni de afaceri şi analişti economici au identificat principalele zone în care ar trebui orientate investiţiile publice. În plus, au avertizat că prioritizarea acestora trebuie să ţină cont de impactul semnificativ la nivelul societăţii.

„Investiţiile publice în România s-au ghidat după sintagma «puţini bani, multe proiecte». De exemplu, dacă se construieşte o sală de sport, atunci aceasta nu trebuie amplasată într-o comună cu puţini locuitori, ci trebuie să fie o sală polivalentă. Acelaşi lucru este valabil şi pentru bazinele de înot. Dacă tot se construieşte o piscină, atunci să fie una olimpică”, punctează Radu Crăciun, directorul de investiţii al companiei Eureko.

 

Dezvoltarea infrastructurii, prioritate zero

 

În opinia  lui Radu Crăciun, zonele prioritare ale investiţiilor publice trebuie să fie infrastructura, reţeaua energetică şi agricultura. „Avem nevoie de drumuri, de sisteme de irigaţii, de o infrastructură nouă care să ţină cont de modificările care au intervenit în structura producţiei de ­energie electrică, de posibilităţile de stocare ale acesteia – şi mă refer aici la sursele regenerabile”, a detaliat directorul de investiţii al Eureko.

Şi pentru secretarul gene­ral al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România, Cristian Pârvan, prioritatea zero pentru investiţii publice o reprezintă infrastructura rutieră şi feroviară. Acesta precizează însă că ar mai trebui incluse, în lista Guvernului, şcolile şi spitalele. „Încă nu ştim de câte instituţii de învăţământ avem nevoie şi câte nu au avize de funcţionare. În ceea ce priveşte spitalele, ba se închid, ba se deschid. De aceea trebuie rezolvată cu prioritate şi această problemă”, concluzionează Cristian Pârvan.

Dezvoltarea infrastructurii reprezintă o direcţie importantă pentru strategia pe termen lung a ţării şi în opinia lui Bogdan Ion, Country Managing Partner al companiei de consultanţă financiară Ernst&Young România. „În primul rând, elaborarea unui plan coordonat – cu un calendar de implementare strict – de îmbunătăţire a infrastructurii României la nivelul standardelor europene este crucial în competiţia pentru investiţii cu ţările din regiune”, a punctat Country Managing Partnerul de la Ernst&Young România. Concret, acesta consideră că există oportunităţi semnificative în punerea în aplicare a modalităţilor de transport intermodal – o combinaţie a mai multor moduri de transport, fără manevrarea mărfii la schimbarea modului de transport -, care ar conduce la reducerea costurilor, creşterea eficienţei, crearea de locuri de muncă şi ar diminua impactul asupra mediului al acestui sector.

 

Zece proiecte recomandate de investitorii străini

 

Consiliul Investitorilor Străini (CIS) a propus, încă din 2011, o listă de zece investiţii prioritare, printre care se numără autostrăzi, o hidrocentrală şi un proiect de construire a unui laser de mare putere. CIS susţine că prin dezvoltarea prioritară a acestor zece investiţii, produsul intern brut al ţării ar creşte anual cu câte 4,8% până în 2014 şi cu 3,3% în 2015. De asemenea, investiţiile ar urma să creeze 445.000 de noi locuri de muncă până în 2015.

 

În loc de concluzie

 

Timp de 23 de ani, România a experimentat o varietate largă de modele economice, mai mult sau mai puţin eficiente. Însă niciunul nu a avut succes, pentru că fundamentul pe care au fost aplicate a rămas mereu acelaşi: disparităţi sociale uriaşe, infrastructură precară, corupţie şi evaziune fiscală. În ceasul al 12-lea, când Europa, prin Pactul Fiscal, pune frână oricărei tendinţe de risipire a banului public, va trebui, într-un fel sau altul, să se stabiliească o listă de priorităţi. Poate că, în sfârşit, vor fi alese investiţiile publice mari, cu efecte de multiplicare la fel de mari în economie şi socie­tate. Poate că acesta este exact cercul virtuos care ne lipseşte: banii publici investiţi în proiecte serioase, care să permită cel puţin finanţarea Sănătăţii şi a Educaţiei.

Lista de recomandări a CIS:

 

1. Autostrada Nădlac-Sibiu, ca parte a Coridorului IV,

2. Dezvoltarea autostrăzii Bucureşti-Braşov;

3. Proiectele de infrastructură Craiova-Constanţa;

4 Hidrocentrala Tarniţa-Lăpuşteşti;

5. Sprijin guvernamental substanţial pentru proiectul ­paneuropean Extreme Light Infrastructure (ELI) – care ar putea pune România pe harta lumii cercetării;

6. Dezvoltarea infrastructurii necesară transportului ­energiei suplimentare care va fi produsă de generatoarele eoliene din Dobrogea;

7. Construcţia unităţilor 3 şi 4 de la Centrala Nucleară ­Cernavodă;

8. Găzduirea Campionatului European de Fotbal din 2020;

9. Dezvoltarea infrastructurii pentru prevenirea inundaţiilor;

10. Reabilitarea şi dezvoltarea sistemului de irigaţii ­pentru agricultură, canalul Siret-Bărăgan.