Oamenii şi omenirea au luat-o razna.
Am spus că nu o să-mi exprim impresiile despre urâciunile omeneşti, despre grozăviile pe care mintea umană le poate crea şi emana din considerente de frică şi ură, pentru că ştiu că orice gând asociat cu asta nu alină, nu vindecă şi nu rezolvă problema în sine. Dimpotrivă!
Însă, într-o dimineaţă,
deschizând radioul, ca un gest de automatism al tabieturilor matinale, m-a izbit vocea crainicului care anunţa cu mare emfază: „ancheta procuraturii în cazul băieţelului sfâşiat de câini”… bla-bla-bla… şi… ”Barack Obama nu renunţă la ideea unei lovituri punctuale asupra Siriei… pentru a împiedica pe viitor folosirea armelor chimice…” … bla-bla-bla…
Deci, ce primeşti, ca om, drept porţie de prim contact cu realitatea din noua zi pe care abia te dumireşti că o ai în faţă?!
Nenorocirea de a muri sfâşiat de un câine… sau… lovit de un altul, sub formă de pedeapsă şi corecţie, pentru că acelaşi câine… a muşcat pe la spate şi şi-a stârnit haita de amici turbaţi împotriva oamenilor.
Şi, uite cum omorâm animalele, dăm veto pentru eutanasiere în cazul câinilor fără adăpost, fără stăpân, rezultaţi din încrucişarea monstruoasă a minţilor umane cu indiferenţa, obscurantismul, perversitatea, singurătăţile şi eşecurile alinate la colţ de stradă cu o bucată de pâine şi culcuşuri improvizate pentru cârdul de căţeluşi proaspăt fătaţi şi haitele de maidanezi care îi produc pe bandă rulantă… şi… uite cum mandatăm omul-câine, omul-animal, ridicat la rangul suprem de „şef absolut al democraţiei umane”, să atace şi să pedepsească oamenii pentru că s-au dovedit a fi câini cu semenii lor…
Ce paradox mai abominabil, mai halucinant, mai inuman şi mai câinesc poate rezulta din acest gen de comportament şi atitudine umane?!
În primul caz, după atâţia ani de la momentul în care se presupune că am intrat oficial în zona de democraţie a lumii, deci, de civilizaţie, a trebuit să ne deşteptăm că, în plin secol XXI, am ajuns să ne mănânce câinii în plină zi, în locuri publice, alături de familie, fără ca cineva să vadă, să audă sau să poată face ceva pentru a împiedica acest abominabil scenariu…
În al doilea caz, după sute şi mii de ani de ură deghizată în iubire faţă de om şi grijă faţă de evoluţia şi dezvoltarea lui, traduse în războaie şi comportamente patologice atroce, ascunse magistral sub masca unui personaj ridicat la rang de zeu, în mâinile căruia un imperiu şi nişte nebuni care stau în spatele lui au pus toată puterea discreţionară pe care o conferă ura şi atributele ei, asistăm la o demonstraţie abracadabrantă de nebunie încrâncenată, care, adusă la forma ei absolută, a decis că este momentul să facă pace în lume şi să confere stabilitate şi siguranţă prin ameninţarea continuă cu lovitura armată.
Trebuie să fii asbolut imbecil, cretin, oligofren, lipsit complet de decodorul intim al realităţii ca să nu observi, chiar şi în cea mai cruntă beţie sau fază a drogului ori a spălarii pe creier cu toate produsele media de top, că ai de-a face cu un paradox al nebuniei, cu o incredibilă bătaie de joc la adresa bunului-simţ uman şi a inteligenţei care depăşeşte IQ-ul canin.
Cine mama dracului a mai auzit, într-o lume şi un loc în care oamenii sunt fiinţe ra?ionale, dotate nativ cu organul compasiunii, empatiei şi al iubirii, cu capacitatea fiziologică de a distinge binele de rău şi de a separa adevărul de minciună, mai ales când el devine atât de evident, repet, încât aproape că trăieşti senzaţia că cineva îşi bate joc de tine la modul grotesc, că trebuie creată o extincţie canină, un genocid animal, doar pentru a da o pildă, un exemplu, pentru a da satisfacţie şi a spăla durerea unei familii care a pierdut un om?!
Asta este tot ceea ce poate face mai bun şi mai corect inteligenţa umană, inteligenţa superioară pe care Dumnezeu a pus-o în fiinţa numită OM, stăpânul naturii şi al animalelor din ea?!
Cine mama dracului a mai auzit ca războiul să fie alternativa optimă pentru a crea pacea şi a corecta viciile comportamentale umane pe care o bandă de monştri, creaţi de alţi monştri, le are, aceia care, mai apoi, îşi dau motive să se considere mesianici în raportul lor cu celelate fiinţe umane, aruncă cu gaze, împrăştie bacterii şi viruşi letali, lichidând, rând pe rând, omenirea, mânaţi din spate de stăpânii lor, satanele, care caută să stăpânească definitiv sarea pământului, bogăţiile lumii, comorile din mintea omului?!
Marina ENE
Este absolventă a Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, promotor, alături de Simona Stan, al proiectului „Demers pentru Sinceritate”, care s-a adresat candidaţilor la alegerile generale din 9 decembrie 2012, proiect la care a achiesat, prin intermediul cotidianului OPINIA, majoritatea candidaţilor din colegiile electorale din judeţul Buzău.