O poveste de dragoste care a făcut istorie în epocă: George Enescu şi Maria Cantacuzino. Buzoienii au ocazia să afle mai multe amănunte despre una dintre cele mai interesante iubiri ale secolului XX, mâine, cu ocazia lansării cărţii „Inelul de aur”, de Ion Topolog.
Evenimentul va avea loc la Casa de Cultură a Sindicatelor, de la ora 16.00, şi îl va avea ca moderator pe publicistul Marin Ifrim. Vor vorbi despre povestea iubirii dintre marele muzician şi prinţesa Maruca, Viorica Popescu, Marius Popescu, Stelian Grigore, Tudor Cicu, Teo Cabel, Niculina Apostol şi Viorica Prahoveanu.
Despre povestea celor doi se ştie că a început atunci când Enescu avea 17 ani şi dădea primul său concert la vioară la Ateneul Român sub privirile reginei Elisabeta şi ale ministrului Spiru Haret. Avea să fie cea mai importantă seară din viaţa lui, pentru că la recepţia de după concert o cunoştea pe femeia vieţii lui. La 19 ani, Maruca Rosetti Tescanu devenise de aproape un an prinţesă, prin căsătoria cu prinţul Mihail Cantacuzino, cu 12 ani mai în vârstă decât ea. La vremea întâlnirii cu Enescu, visurile romantice ale Marucăi, doamna de companie favorită a reginei Elisabeta, se ruinaseră. Pentru că nu aveau nimic în comun, cei doi soţi erau parteneri într-o căsnicie liberă, fiecare cu propria viaţă intimă, prinţul impunându-i tinerei sale soţii acest model de convieţuire.
Era inteligentă şi una dintre cele mai culte tinere de la curte. George Enescu, adolescent timid şi crescut în spirit conservator, este uluit de farmecul tinerei prinţese şi se îndrăgosteşte fără speranţă. Îi este prezentat, ea îl laudă ca pe un „copil drag” şi cu asta conversaţia lor se încheie. Lui Enescu îi trebuie opt ani ca să o reîntâlnească în parcul Castelului Peleş. Îşi ascunde tulburarea, mimând surpriza primei întâlniri. Prinţesa povesteşte în memoriile ei că atunci a început marea lor dragoste, care avea să reziste o jumătate de secol… Ani întregi, Enescu îndură priviri ironice cu stoicism, pentru că o iubeşte cu disperare pe „prinţesa sa dragă”, care îi răspunde cu toată pasiunea.
Se căsătoresc după aproape 40 de ani de la prima întâlnire
Enescu îşi reia seria concertelor în străinătate, de unde îi trimite Marucăi scrisori pline de dor… In 1928, Mişu Cantacuzino moare într-un accident de maşină. Maruca nu va renunţa la titlul de prinţesă, nici la numele Cantacuzino. Se retrage în căsuţa din spatele palatului, unde îşi amenajează un salon de primire, care devine repede celebru. Aici, Maruca îl cunoaşte pe filosoful Nae Ionescu şi se îndrăgosteşte de el. În ciuda diferenţei de vârstă, legătura lor durează aproape nouă ani, timp în care Enescu se retrage în Franţa, aşteaptând ca „prinţesa iubită” să se întoarcă la el. Nae Ionescu este cel care rupe relaţia. Maruca, într-o depresie cumplită, se desfigurează cu vitriol.
Cel care o salvează, o duce în braţe la spital, o îngrijeşte şi o pune pe picioare este tot Enescu. Se căsătoresc, la 56 de ani ai lui Enescu şi 58 ai Marucăi. În 1946, cei doi soţi pleacă în Statele Unite şi de acolo trec în Franţa. Trăiesc din concerte şi din cursurile de vară la Academia Chigiana din Sienna. În 1955, în noaptea de 4 spre 5 mai, Enescu se stinge. „Prinţesa” mai trăieşte până în 1968, în Elveţia. Sunt amândoi înmormântaţi în Cimitirul Pere Lachaise, la Paris.