Neliniştea începe să se instaleze progresiv pe holurile Colegiului Naţional „B. P. Hasdeu”, urmând ca în numai câteva minute, în faţa amfiteatrului, să se strângă o mulţime impresionantă de oameni în aşteptarea începerii evenimentului cultural. Liceul îl primeşte cu braţele deschise vineri, 20 septembrie, pe Ioan-Mircea David, fostul său elev, reîntors la un an de la absolvire, în spirit literar pentru a omagia instituţia în care s-a format ca scriitor.
Tema zilei este poezia şi, în faţa unui amfiteatru plin, prezenţa poetului pe scenă anunţă preludiul festivităţii. Evenimentul publicării volumului de versuri intitulat „Între realitate şi mine” este moderat de Oana Camelia Şerban, tot o fostă elevă a liceului şi membru fondator al Centrului cultural „Bogdan Petriceicu Hasdeu”. Momentul se construieşte cât se poate de natural în dubla sa natură, prima fiind cea formală, dată de discursurile preşedintelui Centrului Cultural Francofon Buzău, Maria Monalisa Pleşea, ale directorilor liceului, Ionel Banu şi Laurenţiu Ţepeluş, dar şi ale eminentei Oana Camelia Şerban. Cea de-a doua latură
a momentului, cea familială, este dată de intervenţiile persoanelor dragi poetului şi de discursul mult aşteptat al scriitorului, fluid, lipsit de orice urmă de emoţie, alcătuit atât din justificări ale pasiunii sale, cât şi din mulţumiri adresate persoanelor apropiate şi celor de la Lions Club Buzău – Mousaios, sponsorii evenimentului cultural.
La finalul cuvântărilor, întrunirea ia sfârşit într-un ropot de aplauze, iar zâmbetul schiţat firav în spatelei minei solemne a poetului denotă mulţumirea faţă de succesul primei sale publicaţii literare. După încheierea unei îndelungate sesiuni de autografe, Mircea David oferă un interviu în acelaşi amfiteatru, de data aceasta gol, moment în care gândurile sale par că prind o rezonanţă cu totul aparte.
Reporter: Câteva cuvinte despre carte?
Mircea David:Volumul meu de poezii intitulat „Între realitate şi mine” este setul unui amalgam de stări, scris pe o perioadă lungă de timp, aproximativ cinci ani, ceea ce înseamnă că am început să scriu pe la începutul liceului şi am finalizat procesul cu o poezie concepută cu câteva luni înainte de lansare. Mi-am dorit foarte mult să-mi public volumul. Face parte din mine, pentru că e ceea ce simt. Majoritatea poeziilor mele tratează o temă erotică, erosul fiind privit aici în ipostaza lui clasică, nicidecum în manieră vulgară, aşa cum mai este acceptat acum. Este vorba despre erosul acela pur, acoperit de o perdea care nu împiedică cititorul din a înţelege, dar nici nu îi poate dezvălui conţinutul dacă acesta nu poate simţi ceea ce citeşte.
Rep.: Ce te-a determinat să scrii?
M.D.:De pe la sfârşitul clasei a opta am început să mă joc cu cuvintele pe hârtie. Au ieşit fragmente de proză, eseuri, dar şi versuri. Ceea ce m-a determinat să scriu nu ştiu nici până în ziua de astăzi. Poate că ar fi dorinţa mea de a-mi exprima sentimentele într-o manieră accesibilă celor din jur, dar nu cu nişte cuvinte cotidiene, nu într-un mod uşor de înţeles, aşa cum aş putea să fac, de altfel, în alte circumstanţe. Am ales literatura ca o şansă, ca o a doua limbă, pentru a-mi exprima sentimentele şi trăirile.
„Consider Facultatea de Drept o oportunitate de a schimba lumea”
Rep.: Există o inspiraţie particulară care generează emoţia ta literară?
M.D.:Inspiraţia mea este reprezentată în primul rând de muza mea. Fiind vorba despre o poezie erotică, este clar că există o persoană dragă mie pentru care am scris, gândindu-mă la ea, rezultatul fiind volumul de poezii publicat astăzi. Alte surse de inspiraţie care m-ar putea influenţa ar fi, poate, anotimpurile. Există, spre exemplu, câteva poezii care abordează tema toamnei. Toamna este un anotimp trist, din perspectiva unora, vesel din perspectiva mea, dar, în acelaşi timp, îmi aduce aminte de copilărie, îmi trezeşte amintiri plăcute din acea perioadă. Toamna este un album pe care îl deschid şi-l răsfoiesc ori de câte ori am posibilitatea. Adică de trei luni pe an.
Rep.: Din câte am aflat astăzi, scrierea poeziilor este un diletantism. Care îţi sunt adevăratele orientări profesionale?
M.D.:Adevăratele mele orientări profesionale se îndreaptă către magistratură, mai precis către funcţia de judecător. Eu sunt student al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti. Mi-am dorit foarte mult să fac această facultate. O consider o oportunitate de a schimba lumea într-o manieră legală, elegantă, de pe o poziţie abilitată pentru a face acest lucru. Având plăcerea de a mi se fi pus eticheta de umanist convins, după ce am urmat cursurile Colegiului HASDEU la un profil, bineînţeles, umanist, am ales, tot în această sferă, Facultatea de Drept.
Rep.: În viitor găseşti loc pasiunii literare?
M.D.:Găsesc în continuare loc pasiunii mele literare. Este un mod de a trăi şi de a mă recrea pe lângă lucrurile care se întâmplă în viaţa de zi cu zi şi pe lângă profesia care îţi oferă o oarecare rigoare, o oarecare stângăcie în exprimarea literară. În sufletul meu literatura va exista întotdeauna, sperând că voi putea să public mai departe noi volume.