Câteva zeci de buzoieni de etnie romă ar trebui aduşi în ţară de autorităţile franceze, pe cheltuiala administraţiei din Paris, iar odată ajunşi aici să poată beneficia de ajutor printr-un proiect de reinserţie socială şi economică.
Pentru asta, la jumătatea lunii august, venea la Buzău directorul Oficiului Francez de Imigrare şi Integrare de pe lângă Ambasada Franţei, Hossein Mokry, pentru a discuta cu reprezentanţii Prefecturii şi cei ai Consiliului Judeţean Buzău termenii Acordului – cadru ce a fost semnat între Guvernul României şi Guvenul Franţei cu privire la reinserţia cetăţenilor români de etnie romă ce s-au întors din Franţa în România.În urma discuţiilor se stabilise ca în circa două săptămâni, oficialul francez să facă cale-ntoarsă pentru a semna cu responsabilii de la Buzău un acord pentru implementarea măsurilor stabilite de comun acord pentru rezolvarea cât mai urgentă a situaţiei romilor buzoieni aflaţi la Paris prin trimiterea lor în ţară. De atunci s-a scurs o lună şi jumătate, iar acordul încă se lasă aşteptat.
Între timp, romii noştri fac ceea ce au învăţat să facă, şi destul de bine. Se lasă repatriaţi, se întorc în localitatea de domiciliu, cer la Primărie adeverinţe de confirmare că au ajuns acasă, apoi, după o lună – două, se întorc pe meleagurile străine şi continuă să deranjeze atât locuitorii Parisului cât şi pe cei ai altor oraşe europene, spre disperarea acestora. „Cei care se întorc în ţară, vin şi ne cer nouă adeverinţe de confirmare că au revenit la domiciliu, stau puţin, mai ridică un perete şi se întorc în Franţa”, susţine primarul comunei Calvini, Nicolae Curelea. Numai Primăria Calvini a eliberat 50 astfel de adeverinţe, pentru soţ- soţie.
Programele de reinserţie, eşec total
Lucrurile se învârt astfel într-un cerc fără ieşire, o serie de proiecte de incluziune socială a romilor neavând nici pe departe efectele aşteptate. Cu toate că în ultimii ani, organizaţii neguvernamentale şi asociaţii care apără drepturile romilor au derulat proiecte de incluziune socială a acestora, politicile publice de incluziune a romilor pe piaţa muncii din România nu şi-au dovedit eficienţa. Situaţia cerşetorilor romi din România emigraţi în Franţa, care, trimişi înapoi acasă pe bani publici se întorc, se repetă şi în Marea Britanie.
Cerşetorii români din Marea Britanie, care au fost convinşi să se întoarcă în ţară, iar biletele de avion le-au fost plătite din bani publici, s-au întors în Regatul Unit spre disperarea britanicilor. Situaţie este descrisă a fi „un carusel al cerşetorilor de carieră” şi accentuează „dificultatea pe care Marea Britanie o întâmpină în a ţine în afara graniţelor sale cetăţenii veniţi din Uniunea Europeană, chiar şi în situaţia în care aceştia merg acolo să cerşească”.
Un membru al Parlamentului britanic a declarat, vineri seara, că Marea Britanie, efectiv, le-a finanţat cerşetorilor scurte vacanţe în România şi că autorităţile nu pot face nimic ca să-i oprească să se intoarcă. Consiliul local al Londrei, care se estimează că a cheltuit mai mult de 500.000 de lire sterline pentru a rezolva problema cerşetorilor, a etichetat situaţia drept “o farsă” şi cere întărirea controlului la graniţe.
Dacă legislaţia i-ar permite, Europa i-ar împacheta şi mâine
Un impediment în derularea eficientă a acestor proiecte de reinserţie ar fi, pe lângă nivelul scăzut de educaţie din rândul comunităţii de romi, şi faptul că nu au fost prevăzute servicii de consultanţă, astfel că prea puţini au ştiut, de exemplu, să ţină contabilitatea unei firme. Romii români însă, nu mai sunt, de câţiva ani, o problemă exclusivă a ţării de provenienţă, ci a întregii Europe. Marea Britanie modifică o lege pentru a-i scoate din locuinţele ocupate abuziv, primarul Parisului interzice cerşetoria pe Champs Elysees, după ce Franţa a eşuat în expedierea lor, acasă, în Italia, Spania şi alte ţări europene, funcţionează acordul de repatriere a minorilor neînsoţiţi. Dacă legislaţia i-ar permite, Europa i-ar împacheta, mâine, pe toţi, i-ar trimite în România şi ar reintroduce vizele, respirând uşurată. Cum însă romii sunt cetăţeni europeni, au dreptul la liberă circulaţie şi alte drepturi civile garantate, nu pot fi discriminaţi şi ţinuţi în ţară cu forţa. Integrarea lor socială, pentru care statul român nu a făcut nimic, este o chestiune de timp îndelungat, de bani mulţi, de preocupare politică şi de colaborare din partea comunităţilor, or toate acestea lipsesc. În consecinţă, exodul lor către destinaţiile bogate nu va fi oprit, oricâtă silinţă şi-ar da, pe vitor, România sau oricâţi bani de buzunar li s-ar da, ca să se întoarcă acasă. Liderii UE trebuie să gândească alte soluţii, care să vizeze integrarea lor şi pe teritoriile statelor membre, precum şi o legislaţie comună mai aspră pentru combaterea fenomenelor deranjante, cum este cerşetoria în scopul căreia sunt exploataţi minori şi persoane cu dizabilităţi.