Aceasta este deschisă la etajul Casei Domnesti şi se poate vizita până în decembrie
Obiecte de podoabă, ceramică, monede, cărămizi ştampilate, obiecte de toaletă vechi de acum 1600 de ani sunt exponatele acestei expoziţii. Artefactele aparţin Muzeului Judeţean Buzău şi Muzeului Municipal Râmicu Sărat, un motiv în plus pentru vizitare fiind prezentarea Tezaurului de la Pietroasele.
Atribuit lui Athanaric, regele vizigoţilor, tezaurul de la Pietroasele se presupune că a fost îngropat cel târziu în anul 381, din cauza apropierii hunilor. Oricum, atribuirea şi datarea sa au pornit atât de la aspectul pieselor, cât şi de la inscripţia de pe colan, prezenţa runelor sugerând un neam germanic.
Tezaurul a fost descoperit întâmplător, în anul 1837, de doi pietrari, Ion Lemnaru şi Stan Avram, care săpau în costa Muntelui Istriţa, la Pietroasa, judeţul Buzău.A fost cumpărat de la ţăranii care îl descoperiseră de un antreprenor pe nume Verussi. Acesta a zdrobit cu toporul piesele, pentru a le face mai compacte. A fost apoi recuperat parţial de banul Mihalache Ghica, vornic al Departamentului Trebilor Dinăuntru, frate al domnitorului Alexandru D. Ghica, care l-a şi adus în atenţia lumii ştiinţifice a vremii. Popularitatea internaţională a dobândit-o în urma Marii Expoziţii Universale de la Paris, din 1867, când a fost restaurat şi expus sub supravegherea lui Alexandru Odobescu. Ulterior, acesta a publicat monumentala monografie arheologică „Le Trésor de Pétrossa” (1887–1900).
La sfârşitul lunii noiembrie 1875, a fost furat din Muzeul de Antichităţi din Bucureşti. A fost recuperat în 1876, însă colanul cu inscripţia a fost deteriorat. În anul 1884, trece printr-un incendiu, iar pentru a fi salvat a fost aruncat pe fereastră. În toamna aceluiaşi an, a fost restaurat la Berlin de Paul Telge, un orfevrier german, şi a căpătat aspectul pe care îl cunoaştem şi astăzi. În 1917 a fost trimis în Rusia, împreună cu tot tezaurul naţional, fiind returnate în anul 1956 doar 10 piese.
Regele Athanarica fost un conducător al vizigoţilor, care s-a aflat în fruntea confederaţiei tribale gotice care, în calitate de aliaţi ai Imperiului Roman, au colonizat regiunile extracarpatice ale Daciei. Surprins de atacurile hunilor pe Nistrul mijlociu, Athanaric se retrage în anul 376 şi ridică un val de pământ de mari proporţii (identificat în sudul Moldovei cu valul dintre Ploscuţeni şi Siret). Neputând rezista presiunii hunilor, se retrage în zona de curbură a Carpaţilor Răsăriteni. Lui Athanaric i s-a atribuit Tezaurul de la Pietroasele, descoperit în acea zonă. În 381, cu puţin timp înainte de moartea sa, Athanaric a fost primul rege barbar care a vizitat capitala Constantinopol. A încheiat un tratat de pace cu noul împărat Teodosie cel Mare (Flavius Theodosius), tratat prin care a obţinut pentru vizigoţi statutul de aliaţi oficiali ai imperiului. Astfel, poporul nou colonizat a primit o autonomie cum nu fusese niciodată permisă popoarelor supuse de romani. La câteva săptămâni, a survenit decesul regelui vizigot, însă tratatul bilateral a rămas în vigoare până la moartea împăratului Teodosie, în 395. Pe planul politicii interne, în timpul domniei lui Athanaric, printre vizigoţi au apărut tulburări din motive religioase, cauzate de împrejurarea că o parte a populaţiei a fost convertită la arianism, la creştinismul eretic al preotului Arius din Alexandria, Egipt. Liderul got Fritigern, dar şi împăratul roman Valens erau aderenţi ai acestui curent confesional. Continuator al credinţelor şi tradiţiilor germanice păgâne, Athanaric a dispus persecutarea sângeroasă a goţilor creştini (între victime a fost şi martirul Sava Gotul, cunoscut ca „Sfântul mucenic Sava de la Buzău”).
Marius NECULAE
directorul Muzeului Municipal Râmnicu Sărat