Senatorul independent de Buzău Constantin Popa a depus, la începutul săptămânii trecute, un proiect legislativ pentru înfiinţarea Regiei Monopolurilor Statului, despre a cărui necesitate iniţiatorul susţine că a pornit de la încălcarea unuia dintre drepturile colective ale cetăţenilor români, acela de a dispune în mod liber de bogăţiile şi resursele naturale ale ţării lor.
„Istoria reglementărilor post-decembriste în domeniul monopolului de stat nu este altceva decât istoria spolierii în ultimele două decenii a României. Această <tristă istorie> a culminat cu o aberaţie de drept constituţional pentru orice stat de drept, respectiv abrogarea unei legi organice, care reglementa regimul monopolurilor de stat (…) Slăbirea rolului statului în economie, ca urmare a aplicării cu rea-credinţă vădită a teoriei intervenţiei minimale a statului în economia de piaţă, este de natură să pericliteze siguranţa naţională a României, precum şi protecţia socială a cetăţenilor săi. Haosul legislativ deliberat a generat lipsa disciplinei sociale şi juridice. Ofensiva dorinţei de îmbogăţire rapidă a unor membri ai societăţii au supus resursele naturale unor acţiuni distructive fără precedent şi unei exploatări iraţionale necruţătoare. Propunerea pentru înfiinţarea Regiei Monopolurilor Statului izvorăşte din credinţa că a venit timpul ca resursele naturale ale ţării, obiectivele strategice de interes naţional şi activităţile cu caracter de monopol natural să fie administrate şi exploatate în interesul statului român şi al cetăţenilor săi. Orice for legislativ raţional ar valida acest proiect legislativ de consolidare a statului, de la care toţi cetăţenii aşteaptă protecţie şi ale cărui resurse bugetare au ajuns neîndestulătoare”, se arată în expunerea de motive a proiectului legislativ.
Senatorul Constantin Popa susţine că şi-a întemeiat demersul legislativ pe patru articole din Constituţia României – „Statul trebuie să asigure exploatarea resurselor naturale în concordanţă cu interesul naţional”, „Statul trebuie să asigure exploatarea resurselor naturale în concordanţă cu interesul naţional”, „Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite prin legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice”, respectiv „Bunurile proprietate publică sunt inalienabile” – despre care susţine că au fost ignorate, „făcând necesară apariţia unei legi care să pună capăt situaţiei în care România a ajuns să deţină un singur monopol, şi anume pe fiscalitate. Adică, singurul care poate pune biruri pe spinarea contribuabilului român este Statul său”.