Guvernul Ponta tratează statul de drept după cum îi convine. Când a fost vorba de investiţia de la Roşia Montană, a adoptat reglementările sub forma unui proiect de lege, ascunzându-se în spatele Parlamentului.
La noul Cod al Insolvenţei nu-i convine dezbaterea parlamentară şi, atunci, aprobă regulile sub forma unei ordonanţe de urgenţă. Actul normativ, care modifică Legea 85/2006, a fost deja publicat în Monitorul Oficial, urmând ca din 15 octombrie să intre în vigoare. Mai mult, prevederile vor fi aplicate inclusiv procedurilor aflate în prezent în derulare, cu excepţia celor privind insolvenţa grupului de societăţi, unde vor fi aplicate doar cererilor introduse după această dată.
Noile reglementări
Insolvenţa debitorului – reprezentând insuficienţa fondurilor pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile – se prezumă atunci când acesta nu a plătit datoria faţă de creditor după 60 de zile de la scadenţă, nu după 90 zile ca în prezent. În acelaşi timp, este menţinut articolul care stabileşte că insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei.
Pentru formularea unei cereri de deschidere a procedurii de insolvenţă se introduce o valoare-prag şi pentru debitor, aceeaşi cu cea pentru creditor, respectiv de 40.000 de lei. Planul de reorganizare va putea fi propus de către debitor, cu aprobarea AGA, dacă procedura a fost declanşată de acesta, de către administratorul judiciar sau de unul sau mai mulţi creditori deţinând împreună cel puţin 20% din valoarea totală a creanţelor. Nu va putea propune un plan de organizare acel debitor care a mai apelat la procedura insolvenţei în ultimii cinci ani.
Executarea planului de reorganizare este propusă să fie realizată pe o perioadă de un an, putând fi prelungită cu până la 12 luni, dar fără a depăşi doi ani. Planul se consideră acceptat dacă este aprobat de deţinătorii a cel puţin 50% din totalul valoric al creanţelor îl aprobă.
Persoanele cărora le este imputată insolvenţa unei firme sunt obligate să acopere din propria avere, parţial sau integral, datoriile societăţii respective şi nu vor mai avea dreptul să ocupe poziţia de administrator la alte companii timp de 10 ani de la data hotărârii judecătoreşti definitive.
Creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator judiciar în locul celui provizoriu.
Redresarea companiilor, o misiune imposibilă
În principiu, la cererea băncilor, Guvernul a realizat noul Cod al insolvenţei pentru a elimina din mediul de afaceri aşa-zisele „insolvenţe truncate”, prin care companiile se puneau sub protecţia legii pentru a scăpa de datorii. Din păcate, actul normativ adoptat de Cabinetul Ponta va trimite direct în faliment mii de firme care se află în reorganizare judiciară. Potrivit practicienilor în insolvenţă, şansele de redresare ale companiilor, mai ales ale celor mijlocii şi mari, sunt extrem de puţine în noile condiţii prevăzute de Codul insolvenţei, având în vedere că termenul de reorganizare se scurtează de la trei an la doar un an.
„Dacă şansele erau reduse şi înainte, iar procentul de companii care încearcă să se reorganizeze nu este foarte mare, acum, într-un an, nu pot exista şanse de redresare pentru companii, mai ales pentru cele mijlocii şi mari. Este imposibil”, a declarat preşedintele Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă (UNPIR), Arin Stănescu.
Acesta a arătat că noul Cod de insolvenţă are patru mari deficienţe, printre care se numără şi prevederea referitoare la instituţiile media. Potrivit acesteia, oricărei televiziuni sau post de radio aflat în dificultate li se va ridica automat licenţa de emisie, ceea ce o va duce direct la faliment, fără a mai exista posibilitatea revigorării printr-un plan viabil de reorganizare.
Un alt aspect contestat este că statul poate recupera datorii în timpul procesului de reorganizare, chiar şi pe cele acumulate chiar în perioada de reorganizare.
Nici reducerea termenului de reorganizare la un an de zile, în comparaţiei cu Franţa unde acest termen este de 10 ani, sau cu SUA, unde nu există termen în care companiile trebuie să iasă din insolvenţă, nu oferă şanse de salvare societăţilor.
Un alt aspect criticat este acela că, prin noul Cod, statul şi-a arogat dreptul de a recupera datorii de la firme aflate în insolvenţă, în timp ce companiile private nu vor putea face niciodată acest lucru. Astfel, este introdusă discriminarea între stat şi companiile private. Singurele creanţe pentru care se va putea începe executarea vor fi creanţele bugetare, iar executorul fiscal va putea executa toate bunurile unei societăţi, chiar şi pe cele ce constituie garanţii bancare. În opinia preşedintelui UNPIR, în condiţiile în care creanţa bugetară va fi executată în integralitatea ei, acest fapt ar putea duce la blocarea reorganizărilor, iar societăţile vor trece la concedieri masive.
Articole cu „autor necunoscut“
Noul Cod al Insolvenţei conţine şi câteva reglementări care nu aparţin consorţiului care a lucrat la elaborarea sa, spun practicienii din domeniu. Printre acestea se numără:
• introducerea în sfera de aplicare a regiilor autonome. În mod normal, regiile autonome trebuiau introduse în Cod de către consultant, după o atentă analiză;
• scăderea perioadei de implementare a planului de reorganizare de la 3 ani la 1 an; ridicarea procentului de aprobare a planului de reorganizare de la 30% la 50% din totalul mesei credale. Aceste ultime două propuneri diminuează într-o foarte mare măsură şansele de redresare;
• introducerea prevederii potrivit căreia deschiderea procedurii insolvenţei nu suspendă
executarea silită din partea creditorilor deţinători de creanţe curente. Această prevedere încalcă principiul caracterului concursual şi colectiv al procedurilor de insolvenţă prin posibilitatea acordată creditorilor, în mod individual, să execute silit debitorul prin acţiuni paralele procedurii insolvenţei şi, în plus, nu va mai exista nicio protecţie a Tribunalului în cazul insolvenţei debitorului;
• posibilitatea suspendării licenţei de emisie a celor aflaţi sub incidenţa legii audio-vizualului;
• ridicarea procentului de la 80% la 90% de omologare a concordatului preventiv.
În primele 8 luni ale anului, peste 11.000 firme au intrat în insolvenţă.
Cezar Preda: „O botniţă pusă presei“
Vicepreşedintele Partidului Democrat Liberal, deputatul Cezar Preda, a declarat, ieri, la Buzău, că prevederile legate de retragerea licenţei de difuzare a posturilor radio şi tv aflate în insolvenţă reprezintă „o botniţă pusă presei”.
„Faimoasa lege a insolvenţei, aşa cu crede media, se va reflecta şi asupra vieţii unora dintre instrumetele media. Cred că întreaga media românescă evaluează corect perioada Boc-Băsescu şi cred că o caracterizează ca fiind expresia unor timpuri de maximă libertate a presei. Fiecare a scris ce a vrut, şi de Băsescu şi de Boc. Fiecare s-a pus în slujba cui a vrut. A rămas liberă, a exprimat interesele unora sau a altora, dar nu i-a pus nimeni pumnul în gură. Bine că a venit domnul Ponta, să pună botniţă presei, pentru că el aşa ştie. Se întoarce în România epoca Adrian Năstase numai că nu se întoarce cu oameni care aveau, câte unii, cei şapte ani de-acasă şi o pregătire făcută la timp. Se întoarce epoca Năstase, cu Ponta slujit de oameni incompetenţi, fără şapte ani de-acasă, fără educţie, cu tupeu, grobieni şi oameni fără Dumnezeu”, a spus liderul democrat-liberal buzoian.
El a mai spus că, în felul cum a fost conceput acest act normativ, se poate pune semnul egalităţii între insolvenţă şi faliment: „Insolvenţa, în România, până la ora actuală, nu a funcţionat în parametrii definiţiei sale, în sensul că, în străinătate, insolvenţa este un mecanism extraordinar de bine pus la punct, cu privire la capacitatea unei societăţi de a fi redresată. Pentru că aici nu sunt în joc numai interese financiare, de profit şi de obligaţii fiscale, ci sunt obligaţii majore de resurse umane, situaţii care pot periclita un areal întreg, un teritoriu întreg. Şi, atunci, insolvenţa trebuie privită ca pe un proces complex de redresare. În România, uitaţi-vă la insolvenţa Hidroelectrica, a fost declarată pentru a fura unii nişte bani, ceea ce fac Şova cu Borza, cu Ponta şi cu casele de insolvenţă, este deja cunoscut. Eu cred că nu acolo vor fi probleme asupra capacităţii unei societăţi de a se redresa – pentru că, şi până acum, insolvenţa era privită precum o componentă sau chiar o suprapunere a falimentului -, însă acum, prin această lege, oamenii de afaceri spun că, după publicarea în Monitorul Oficial, insolvenţa este egală cu falimentul. Cred că cea mai mare problemă este aceea a ridicării licenţei audiovizuale; aceasta nu mai este insolvenţă, pentru că dacă declari societatea în insolvenţă şi-i tai curentul, nu mai este în insolvenţă, ai închis-o”, a mai afirmat vicepreşedintele Partidului Democrat Liberal.
Liderul democrat-liberal buzoian spune, însă, că este convins că legea va fi modificată: „Eu cred că lucrurile se vor duce în zona modificării, pentru că societatea are o reacţie destul de dură, mai ales media, şi vor fi anumite corecţii la lege, sunt ferm convins de chestia asta. Acesta este omul Ponta; are specialişti foarte proşti, este consiliat foarte slab, vede reacţia şi apoi modifică. Nu ar fi prima dată, acesta este deja un mod de a funcţiona al guvernului Ponta, să modifice rapid în funcţie de ceea ce spun mediile profesionale sau strada”, a mai spus, ieri, deputatul Cezar Preda, pe parcursul unei conferinţe de presă. (C.B.)