Poprirea este o procedură de executare silită reglementată de noul Cod de Procedură Civilă pe care un creditor o foloseşte în cazul în care obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu nu este dusă la îndeplinire de către debitor de bunăvoie.
Ca atare, executorii judecătoreşti pot solicita băncilor executarea silită a unui anumit client al acestora, prin poprirea conturilor bancare, în scopul achitării datoriilor pe care debitorul în cauză le are către o persoană sau instituţie, precum Fiscul.
Practic, poprirea unui cont bancar înseamnă blocarea de către bancă a contului, astfel încât clientul nu mai are acces la sumele de bani din acesta.
Conform legii, banca este obligată ca la data sesizării de către executor să blocheze (indisponibilizeze) atât sumele existente în acel moment în cont, cât şi cele provenite din încasările viitoare.
Se ştie că băncile au conturi destinate unor încasări specifice, precum conturile de salarii, de pensii sau pentru indemnizaţiile (alocaţiile) pentru copii. În mod firesc, aceste conturi ar trebui poprite, conform legii, doar parţial, adică doar o treime sau jumătate din valoarea lor.
Problema este că banca nu poate fi sigură dacă în aceste conturi există doar venituri din salarii, pensii sau alocaţia pentru copii, deoarece clienţii pot transfera în respectivele conturi şi sume având o altă provenienţă. Ca atare, băncile pot lăsa la latitudinea executorului determinarea naturii sumelor din conturile poprite, iar până când acesta ia o decizie, blochează integral conturile. Şi asta, pentru că băncile nu sunt obligate de lege să analizeze provenienţa sumelor încasate în conturile clienţilor.
Banca, în calitate de terţ poprit, are doar obligaţia de a indisponibiliza, aşa cum prevede legea, sumele existente în soldul creditor al contului curent, urmând ca executorul să distribuie sumele, conform legii.
Sumele care pot fi blocate
Potrivit articolului 728 din noul Cod de Procedură Civilă, limitele urmăririi veniturilor băneşti sunt:
• Salariile şi alte venituri periodice, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării
mijloacelor de existenţă ale acestuia pot fi urmărite: până la jumătate din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau alocaţie pentru copii; până la o treime din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.
• Dacă sunt mai multe urmăriri asupra aceleiaşi sume, urmărirea nu poate depăşi jumătate din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanţelor, în afară de cazul în care legea prevede altfel.
• Veniturile din muncă sau orice alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia, în cazul în care sunt mai mici decât cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi urmărite numai asupra părţii ce depăşeşte jumătate din acest cuantum.
• Ajutoarele pentru incapacitate temporară de muncă, compensaţia acordată salariaţilor în caz de desfacere a contractului individual de muncă pe baza oricăror dispoziţii legale, precum şi sumele cuvenite şomerilor, potrivit legii, nu pot fi urmărite decât pentru sume datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere şi despăgubiri pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau prin vătămări corporale, dacă legea nu dispune altfel.
Urmărirea acestor drepturi se va putea face în limita a jumătate din cuantumul acestora.
• Alocaţiile de stat şi indemnizaţiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum şi orice alte asemenea indemnizaţii cu destinaţie specială, stabilite potrivit legii, nu pot fi urmărite pentru niciun fel de datorii.
Veniturile care nu se execută
Există şi venituri ce nu pot fi poprite, pentru niciun fel de datorii, şi anume:
• sumele care sunt destinate unei afectaţiuni speciale prevăzute de lege şi asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziţie;
• sumele reprezentând credite nerambursabile ori finanţări primite de la instituţii sau organizaţii naţionale şi internaţionale pentru derularea unor programe ori proiecte;
• sumele aferente plăţii drepturilor salariale viitoare, pe o perioadă de 3 luni de la data înfiinţării popririi.
Atunci când asupra aceluiaşi cont sunt înfiinţate mai multe popriri, termenul de 3 luni în care se pot efectua plăţi aferente drepturilor salariale viitoare se calculează o singură dată de la momentul înfiinţării primei popriri.
Modificări în legislaţie
Noul Cod de procedură civilă, intrat în vigoare la data de 15 februarie a introdus o serie de modificări în procedura popririi:
• reducerea la 5 zile a termenului pentru îndeplinirea obligaţiilor de către persoana poprită (de la 15 zile în reglementarea anterioară). Practic, după perioada de graţie de 5 zile, banca va executa sumele existente în cont (în cazul în care debitele nu sunt achitate benevol);
• imposibilitatea pentru terţul poprit de a face contestaţie împotriva popririi;
• accelerarea procedurii de validare a popririi prin reducerea termenului înăuntrul căruia se poate cere validarea popririi la 1 lună (de la 3 luni în reglementarea anterioară);
• reglementarea expresă a faptului ca pot fi poprite şi bunurile mobile corporale ale debitorului deţinute de un terţ în numele său (precum contractele de leasing);
• reducerea la 3 luni a perioadei pentru excluderea de la executare a sumelor aferente plăţii drepturilor salariale viitoare (spre deosebire de norma anterioară care viza o perioadă de 6 luni);
• instituirea autorizării instituţiilor de credit pentru convertirea sumelor din conturile debitorului, fără consimţământul său (practic sumele existente în conturile de valută pot fi schimbate automat de către bancă pentru acoperirea sumei poprite).
Stingerea popririi
Cele mai frecvente modalitalităţi prin care se stinge poprirea este fie executarea directă a sumelor din cont, fie prin prezentarea la bancă a adresei de sistare a popririi, adresă eliberată de executor sau direct de către Administraţia Fiscală în cazul restanţelor la plata impozitelor.
În cele mai multe cazuri, pentru promptitudine, puteţi ridica personal adresa de sistare direct de la sediul executorului (sau sediul Administraţiei Financiare – în cazul în care debitul pentru care s-a înregistrat poprirea este în relaţia cu bugetul statului) şi să o duceţi direct la bancă unde aveţi contul poprit.
Nu rataţi subiectul de săptămâna viitoare: De ce avem nevoie de o asigurare
obligatorie a locuinţelor