Asociația „Cele mai frumoase sate din România” a lansat de Sf. Nicolae, la Muzeul Satului din București, a doua ediție a ghidului turistic și cultural cu același nume ca al organizației. Sunt prezente în lucrare peste 60 de sate din toată țara, locuri de poveste, tradiții și obiceiuri vii păstrate, modul de viață autentic în ritmul naturii, care fac din sat, chiar și astăzi, izvorul culturii și simțirii românești. Pentru patrimoniul natural și peisajul
montan unicat de care dispune comuna Mânzălești, județul Buzău are locul său bine stabilit în topul ghidului. Alături de comuna Jurilovca, din județul Tulcea, comuna buzoiană Mânzălești a fost nominalizată, pentru 2014, ca destinație de vis – Eden Europa. ,,Un exemplu de bune practici și un model pentru celelalte sate”, spune președintele Asociației Cele mai Frumoase Sate din România, Nicolae Marghiol.
Așezat la poalele Carpaților de curbură, pe Valea Slănicului, care alături de Valea Buzăului, poate fi o alternativă la Valea Prahovei, satul Mânzălești a conservat prin locuitorii săi atât portul popular, cât și o serie de meșteșuguri ca olăritul, rotitul, ori morăritul.
„Leagăn al civilizației“
Aici turiștii sunt așteptați de frumusețea de poveste a peisajelor, pe care Valea Slănicului le oferă din abundență, și pe care localnicii au știut să le valorifice și să transforme zona într-o destinație important pe harta ecoturismului, a agroturismului în România.
Comuna Mânzălești se află pe Valea Slănicului, la 50 de kilometri de orașul Buzău și la numai două ore de București. Unii istorici spun că este una dintre cele mai vechi așezări umane din țara noastră și au chiar curajul să creadă că este leagănul civilizației europene, deoarece, spun ei, aici este singurul loc de pe continent unde se găsește sare la suprafață, mineral de care organismul uman este dependent. De fapt, sarea este elementul de care ne lovim la tot pasul, în tot periplul nostru prin zonă.
Cum intrăm în comună, ne întâmpină un pinten alb, înalt de 10 metri, parcă modelat în sare. Aflăm imediat că această rocă albă doar ne amintește că ne aflăm pe un munte de sare, ea fiind, de fapt, o acumulare de cenușă vulcanică.
La o distanță de numai 2 kilometri de centrul comunei se află satul Meledic, un cătun cu numai câteva familii, dar bogat în minunății ale naturii. Lacul de aici este una dintre ciudățeniile locului. Nu mai mare de un hectar, amplasat pe un munte de sare, lacul are apa dulce! În timpul verii, aici se face plajă și se pescuiește. Băile nu sunt indicate deoarece apa este extrem de rece la circa un metru distanță de mal. Teoretic, adâncimea lui este de 20 de metri însă localnicii spun că nu au dat niciodată de fund.
În jurul lacului se află un platou numai bun de populat cu turiști, corturi și grătare. Locul este vegheat de câteva zeci de sculpturi în lemn, făurite de meșteri populari din zonă.
La circa un kilometru distanță de platoul Meledic, într-o pădure de tei, se află Peștera de Sare, unică în Europa prin modul de formare. Se spune că lungimea peșterii depășeste 30 de kilometri, iar unele săli au înălțimi de aproape 200 de metri. Intrarea în grotă a fost blocată cu câțiva ani în urmă de o alunecare de teren, care a format în munte un crater cu pereți albi, adânc de peste 100 de metri.
Bătrânii spun că platoul Meledic este prima locație pe care Regina Maria ar fi ales-o pentru construirea Castelului Peleș. Moartea arhitectului, însă, a determinat-o pe regină să decidă schimbarea amplasamentului. Astăzi, în acel loc, sunt încă vizibile ruinele fundației ce ar fi trebuit să susțină palatul regal.
Nu trebuie uitate însă obiceiurile zonei. În viața satului tradițional, la Mânzălești, jocul cu măști este prezent în diferite momente ale anului și ale vieții, provenind din perioada precreștină. Capra și Ursul însoțesc doar alaiul de colindători din ajunul Anului Nou. În această zonă, cele mai așteptate și cunoscute măști sunt „Baba și Unchiașul”. Doar barbații au dreptul să se costumeze în aceste personaje. Baba, ca și Unchiașul, poartă măști confecționate din piele de oaie argăsită.
În decorul pitoresc de la Meledic s-a desfășurat în vară cea de-a 43-a ediție a Festivalului Slănicului, care a beneficiat anul acesta de o importantă promovare prin programul „Cele mai frumoase sate din România”, inițiat de Asociația cu același nume și susținut logistic și financiar de Autoritatea Națională pentru Turism, Asociația Națională de Turism Rural Ecologic și Cultural România (ANTREC) și Ministerul pentru IMM-uri, Mediu de Afaceri și Turism. Alături de Festivalul Tămâioaselor de la Pietroasele, Festivalul Slănicului, cea mai longevivă manifesare câmpenească din județul Buzău, a fost inclusă în luna aprilie în Calendarul Sărbătorilor Satului Românesc și în protocolul semnat în luna aprilie de către Ministrul Delegat pentru IMM-uri, Mediu de Afaceri și Turism, Autoritatea Națională pentru Turism, Asociația Națională de Turism Rural Ecologic și Cultural România (ANTREC) și Asociația „Cele mai Frumoase Sate din România“ (AFSR). Prin acest document, autoritățile centrale recunosc oficial, la nivel guvernamental, un număr de 25 de sărbători ale satului românesc, care vor fi promovate în viitor atât în țară, cât și în străinătate. Potrivit primarului Valeriu Beșliu, Festivalul Slănicului va beneficia și anul viitor, la ediția cu numărul 44, de același suport logistic și financiar.
Berca și Chiojdu, printre cele mai frumoase sate din România
Județul Buzău este reprezentat în ghidul realizat de Asociația Cele mai Frumoase Sate din România de alte comune alese: Berca și Chiojdu. O altă comună care se dorește a fi promovată este Gura Teghii, însă, reprezentanții Asociației spun că nu au primit un feed-bak de la autoritățile locale deși s-au făcut demersuri în acest sens în ultimii trei ani. Prin frumusețile zonelor, fiecare comună reprezintă judetul Buzău ca și destinație turistică și se reprezintă pe sine prin ceea ce are mai bun de oferit – de exemplu comuna Berca oferă mănăstirile, arealul Vulcanilor Noroioși, cârnații de Pleșcoi și arhitectura caselor tradiționale din satul Rătești.