Eliminarea deșeurilor nu este recomandată decât pentru acele deșeuri pentru care valorificarea, sub orice formă, nu mai este posibilă.
Cea mai veche și cea mai cunoscută formă de eliminate este depunerea la o groapă de gunoi, numită oficial „depozit de deșeuri”. Este și metoda cea mai puțin recomandată, pentru că toate materiile și materialele sunt pierdute definitiv și pentru că are un potențial foarte mare de poluare.
Deșeurile care nu sunt colectate selectiv și, ca urmare, nu pot fi reciclate, sfârseșc la groapa de gunoi.
Din acest motiv, trecerea la o colectare selectivă este condiția obligatorie pentru a reduce cantitățile de deșeuri eliminate.
O altă formă de eliminare utilizată este incinerarea în uzine special concepute pentru acest scop. Primele uzine din Europa au fost construite la la sfârșitul secolului XIX, în anii 1880. Apoi, numărul lor a crescut rapid, mai ales după anii 1950. Azi sunt inventariate în Europa peste 400 incineratoare pentru deșeurile municipale. Atât construcția cât și exploatarea uzinelor de incinerare costă foarte mult: pentru o tonă incinerată, cheltuielile depășesc 100 de euro. Este, însă, adevărat că volumele de deșeuri se pot reduce cu 90% și că aspectul uzinelor moderne se integrează în peisajul urban.
Se preconizează construcția a două incineratoare și în România, la București și la Brasov. Dar, obligația de a reduce drastic deșeurile care sunt eliminate la groapă (sub 15% din totalul deșeurilor produse) și obligația de a recicla tot mai mult (unele materiale peste 80%) pun în dificultate incineratoarele existente, care nu mai au, sau nu vor mai avea, suficiente deșeuri spre a funcționa eficient.
Campanie a SC INTERSEMAT SRL în colaborare cu Primăria Buzău, cu scopul educării populației în sprijinul colectării selective a ambalajelor.